Părintele Sofronie

Pentru ca duhovnicul să fie bun, trebuie ca ucenicul să fie întâi bun

În ucenic trebuie, totuși, să se nască o dorință de mântuire, așa încât să poată și acel ucenic să spună ce am auzit de la Părintele Sofronie: „Ce se îngrijorează cutare, dacă eu sunt așa sau dacă sunt altfel? Cine poate să se teamă mai mult pentru mântuirea mea decât eu însumi?”.

Grijă la cum ne privim duhovnicul!

Să nu primim nici idealizările astea pe care le avem în euforia noastră: „Vai, ce barbă are părintele!”, „Vai, ce tras e la fa­ță!”, „Vai, cum tace părintele!”, „Vai, da părintele cum mi-a zis, s-a și întâmplat!”.
Pentru a înțelege ceea ce îl preocupă pe celălalt, trebuie să ne rugăm din inimă pentru el. Atunci vedem nevoile pe care le are și ne îngrijim de rezolvarea lor.

Smerenia este știința biruinței

Smerenia este o știință pentru că trebuie să învățăm să ne plecăm întotdeauna, să ne smerim, dacă voim să fim înălțați, precum Însuși Domnul ne-a spus.

Corespondența Sfântului Sofronie – un ocean de teologie

În cuvinte cântărite și alese, Părintele propune o evaluare a vieților noastre în tonul unei doxologii, unei preamăriri continue a lui Dumnezeu. Probabil și din acest motiv, an după an, tot mai mulți teologi – autoarea volumului acestuia prezentat de noi e parte din acest fenomen – se apropie de învățătura sa liniștitoare și destupătoare de izvoare, ale cărei nervuri urcă până în epoca primară a Bisericii.

Poruncile lui Hristos repre­zintă dezvăluirea celor bune şi de folos

În rugăciune cerem – şi rugăciunea noastră este toată filosofia vieţii noastre – „cele bune şi de folos su­fletelor noastre”. Aşadar, poruncile lui Hristos repre­zintă dezvăluirea celor bune şi de folos.

Ascultarea în lume și în mănăstire

Ascultarea este singura diferenţă esenţială dintre viaţa călugărească şi viaţa în lume.

Putem duce o viaţă de monah fără retragere la mănăstire?

La mănăstire se cultivă retragerea din lume, singu­rătatea şi tăcerea. Dar şi în îmbulzeală şi în învălmăşeală se poate găsi mântuirea. Sfântul Siluan menţiona pe Sfântul Ioan din Kronstadt care deși a trăit în condiţii de viaţă agitată, fiindcă îi iubea pe oameni se ruga pentru ei şi rămânea, prin rugăciune, în gloată la fel ca monahul în tăcerea chiliei lui. Deci atât tăcerea, cât şi tumultul să se recunoască în dragoste. Dar dragos­tea trebuie câştigată.

Cum practicaţi Rugăciunea lui Iisus?

O persoană rosteşte cu glas tare Rugăciunea lui Iisus, iar celelalte ascultă în tăcere. Şi nu spune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne­zeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, ci „miluieşte-ne pe noi”, întrucât suntem împreună.

Ce să facem ca să ne mântuim?

„Cu Dumnezeu nu e nevoie să fii politicos. Toarnă înaintea Domnului ceea ce este în inima ta, aşa cum este!”

Pagini