Ce să facem ca să ne mântuim?

Îmi amintesc de cuvântul pe care l-am auzit de curând de la Avva Paisie Olaru, pe patul de moarte. I s-a cerut să dea un cuvânt poporului român. Și el, în ultima lui suflare, a spus: „Cuvântul Domnului: «Cerul și pământul vor trece, dar cuvântul Domnului nu va trece»”. Căutați către fiecare cuvânt din sfintele rugăciuni, în biserică, și închinați și cuvântul vostru lui Dumne­zeu.

Pentru aceasta v-aș cita un cuvânt pe care părin­tele Sofronie l-a spus unui suflet aflat în căutarea rugăciunii. O doamnă anglicană se afla în pragul lepădării de rugăciune și de Dumnezeu, căci la întrebarea sa: „Cum să găsesc rugăciunea?”, pusă mai multora, primise numai răspunsuri stereotipe. Auzind de un oarecare Arhimandrit Sofronie, în Franța, l-a căutat și l-a întrebat și pe acesta. Părintele Sofronie i-a răspuns: „Cu Dumnezeu nu e nevoie să fii politicos. Toarnă înaintea Domnului ceea ce este în inima ta, așa cum este!”. Și a găsit o rugăciune așa puternică, încât, spunea Părintele Sofronie, ceasuri întregi se ruga cu ca­pul plecat la pământ. Aceasta nu este puțin lucru pentru un apusean. Doamna aceea este, de mult timp, ortodoxă.

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica, însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a IV-a, Editura Anastasia, 2004, p. 59)