plată

Când omul merge la biserică, pașii lui sunt numărați de îngeri

Nu a întârziat Milostivul Dumnezeu să-i descopere lui iarăși că de fiecare dată când un om se duce la Biserică să se roage, fie ziua sau noaptea, pașii lui sunt numărați de sfinții îngeri, pentru a fi răsplătiți cu plată cerească în ziua Judecății. Ba încă și cum îngerii păzitori ai bisericilor îi însemnează pe cei care intră înlăuntru, și în fiecare seară transmit puterilor cerești care înconjoară Cerescul Jertfelnic.

O singură datorie avem: să iubim

În ceea ce priveşte banii, îi lăudăm pe cei ce nu datorează nimic, în timp ce, faţă de iubire, îi fericim pe cei care sunt datori totdeauna. Şi aşa cum în primul caz este semn al nerecunoştinţei, la fel aici este semn al recunoştinţei, şi anume: ca datoria de a iubi să nu se sfârşească niciodată.

Cuvânt pentru tot omul ce voiește să se mântuiască

Dacă tu, în zilele tale, muncești la cele ce cresc din pământ, precum zici tu, și munca ta aceasta sau sărăcia sau oricare altă slujbă omenească te împiedică de la rugăciunile tale către Dumnezeu, să nu te mâhnești de aceasta, ci mai vârtos fă bine lucrul cel încredințat ție așteptând de la Dumnezeu plată după osteneala ta, pentru lucrul cel încredințat ție.

De ce suntem tulburați de gândurile rele?

Trebuie să știm că a avea gânduri rele nu este niciun fel de păcat când mintea și voia omului nu se unesc cu aceste gânduri și, mai ales, când le și urăsc și nu le vor.

Dacă nu este posibil să nu ne tulburăm, măcar să ne înfrânăm cuvintele

Dacă nu ne este cu putință să rămânem netulburați, trebuie cel puțin să ne înfrânăm limba, după cum spune Psalmistul: „Tulburatu-m-am și n-am grăit” (Psalmul 76, 4).

O pildă despre lucrurile omeneşti şi faptele bune

Se cuvine fiecăruia ca în curăţenie să-şi câştige faptele bune, ca nu în zadar să se ostenească.

Schimonahia Nazaria, prima stareţă a Mănăstirii Văratec

În anul 1788, după întemeierea Mănăstirii Văratec, Cuviosul Iosif Pustnicul a adus pe schimonahia Nazaria de la Durău şi a pus-o stareţă în Văratec. Astfel, smerita mireasă a lui Hristos, părăsind liniştea, se face începătoare unei obşti noi, devenind prima stareţă a Mănăstirii Văratec. Şi a condus cu multă înţelepciune duhovnicească soborul mănăstirii, din anul 1788 până în anul 1814.

Rugăciunea insistentă, fără descurajare, ne va dărui ce avem nevoie

Cine din voi are prieten şi va merge la miezul nopţii la el şi îi va zice: „Prietene, dă-mi împrumut trei pâini, că mi-a venit un prieten din depărtare şi nu am ce să-i pun dinainte. Şi acela va răspunde: nu-mi face osteneală, căci e târziu, m-am culcat cu copiii şi-i noapte, nu pot să-ţi dau. Şi dacă pentru prietenie nu-i va da lui, apoi măcar pentru stăruinţă îi va da lui.” Pildă ne dă Domnul ca să fim tari în credinţă şi stăruitori.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului – despre rugăciunea inimii

„Dacă simţurile din afară nu pot opri mintea de la gânduri, trebuie ca mintea să fugă din simţuri, în vremea rugăciunii, în cămara inimii şi să stea acolo surdă şi mută la toate gândurile. Căci, precum sabia cea cu două tăişuri, ori în ce parte o vei întoarce, taie cu ascuţişul ei cele ce se nimeresc în preajma ei, tot aşa lucrează şi rugăciunea lui Iisus, ca o sabie, uneori fiind întoarsă spre gândurile cele rele şi spre patimi, iar alteori spre păcat, spre aducerea aminte de moarte şi de muncile cele veşnice.”

Cât din ce avem Îi dăm lui Dumnezeu?

Iată, Dumnezeu ne-a rânduit o întindere din pământul Lui, ca s-o lucrăm. Noi arăm, semănăm, plivim, îngrijim şi secerăm. Dar pământul este al Lui. Ploaia este de la El. Vântul şi condiţiile creşterii, rodirii şi coacerii sunt de la El.

Pagini