plată

Schimonahia Nazaria, prima stareţă a Mănăstirii Văratec

În anul 1788, după întemeierea Mănăstirii Văratec, Cuviosul Iosif Pustnicul a adus pe schimonahia Nazaria de la Durău şi a pus-o stareţă în Văratec. Astfel, smerita mireasă a lui Hristos, părăsind liniştea, se face începătoare unei obşti noi, devenind prima stareţă a Mănăstirii Văratec. Şi a condus cu multă înţelepciune duhovnicească soborul mănăstirii, din anul 1788 până în anul 1814.

Să facem ascultare, din dragoste pentru Dumnezeu

Chiar dacă părerea ta este dreaptă, dacă din dragostea pentru Dumnezeu o părăsești ca să urmezi pe a altuia, mult folos vei trage din aceasta.

Rugăciunea insistentă, fără descurajare, ne va dărui ce avem nevoie

Cine din voi are prieten şi va merge la miezul nopţii la el şi îi va zice: „Prietene, dă-mi împrumut trei pâini, că mi-a venit un prieten din depărtare şi nu am ce să-i pun dinainte. Şi acela va răspunde: nu-mi face osteneală, căci e târziu, m-am culcat cu copiii şi-i noapte, nu pot să-ţi dau. Şi dacă pentru prietenie nu-i va da lui, apoi măcar pentru stăruinţă îi va da lui.” Pildă ne dă Domnul ca să fim tari în credinţă şi stăruitori.

Când omul merge la biserică, pașii lui sunt numărați de îngeri

Nu a întârziat Milostivul Dumnezeu să-i descopere lui iarăși că de fiecare dată când un om se duce la Biserică să se roage, fie ziua sau noaptea, pașii lui sunt numărați de sfinții îngeri, pentru a fi răsplătiți cu plată cerească în ziua Judecății. Ba încă și cum îngerii păzitori ai bisericilor îi însemnează pe cei care intră înlăuntru, și în fiecare seară transmit puterilor cerești care înconjoară Cerescul Jertfelnic.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului – despre rugăciunea inimii

„Dacă simţurile din afară nu pot opri mintea de la gânduri, trebuie ca mintea să fugă din simţuri, în vremea rugăciunii, în cămara inimii şi să stea acolo surdă şi mută la toate gândurile. Căci, precum sabia cea cu două tăişuri, ori în ce parte o vei întoarce, taie cu ascuţişul ei cele ce se nimeresc în preajma ei, tot aşa lucrează şi rugăciunea lui Iisus, ca o sabie, uneori fiind întoarsă spre gândurile cele rele şi spre patimi, iar alteori spre păcat, spre aducerea aminte de moarte şi de muncile cele veşnice.”

Cât din ce avem Îi dăm lui Dumnezeu?

Iată, Dumnezeu ne-a rânduit o întindere din pământul Lui, ca s-o lucrăm. Noi arăm, semănăm, plivim, îngrijim și secerăm. Dar pământul este al Lui. Ploaia este de la El. Vântul și condițiile creșterii, rodirii și coacerii sunt de la El.

Cum să reacționez când ceilalți nu-mi apreciază munca?

Lucrează după putere pentru Domnul și nu te mâhni atunci când oamenii nu apreciază.

Obișnuiți să cârtim, riscăm să îndepărtăm binecuvântările

De nu suntem recunoscători pentru binecuvântările pe care ni le dă Dumnezeu, ci cârtim, vin apoi încercările care ne fac să ne strângem ghem.

Până când vei avea egoism în suflet, nu vei putea câștiga rugăciunea inimii

Prima dată să scoatem din inima și cugetul nostru ideea că suntem cineva, egoismul. Și după ce-l scoatem din noi, să ne socotim înaintea lui Dumnezeu cel mai păcătos om de pe pământ. Atunci să știi că o să ai mari ajutoare și mari progrese.

O singură datorie avem: să iubim

În ceea ce priveşte banii, îi lăudăm pe cei ce nu datorează nimic, în timp ce, faţă de iubire, îi fericim pe cei care sunt datori totdeauna. Şi aşa cum în primul caz este semn al nerecunoştinţei, la fel aici este semn al recunoştinţei, şi anume: ca datoria de a iubi să nu se sfârşească niciodată.

Pagini