porunci

Grijă la cum ne privim duhovnicul!

Să nu primim nici idealizările astea pe care le avem în euforia noastră: „Vai, ce barbă are părintele!”, „Vai, ce tras e la fa­ţă!”.

Sufletul copilului nu va putea uita niciodată deasa unire cu Hristos prin împărtășanie

Ne este lene să ne rugăm pentru copii, ne este lene să-l împărtăşim mai des pe prunc, ne este lene să-l aducem pe copil la biserică. Ne tot plângem că în veacul nostru ateu e greu să creşti un creştin. Dar de ce, dacă vă simţiţi incapacitatea de a rezolva această problemă, nu apelaţi la ceea ce este mai important? Împărtăşiţi-l pe copil cât mai des posibil şi să credeţi că sufletul acestui copil nu va putea uita deasa unire cu Domnul Însuşi!

Să-L urmezi pe Hristos înseamnă să te deschizi conştiinţei Lui

Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mi-a fost dat să înţeleg această poruncă sub forma unui arbore cosmic, gigantic, a cărui rădăcină este Adam. Eu nu sunt decât o frunzuliţă pe una din ramurile acestui arbore. Dar acest arbore nu-mi este străin; este temelia mea. Îi aparţin. A te ruga pentru lumea întreagă, înseamnă a te ruga pentru acest arbore în totalitatea lui, cu miliardele sale de frunze.

Cum pot respecta poruncile Mântuitorului?

Adu-ţi aminte şi sileşte-te din toată puterea să suferi cu mulţumită, orice ţi s-ar întâmpla, că prin aceasta vei împlini cu lesnire toate poruncile.

Jugul Meu este bun, şi povara Mea este uşoară

La începutul nevoinţei se cu­vine să lucrăm sfintele Lui porunci cu oare­care voie silită, ca, văzând Bunul Dumnezeu scopul şi osteneala noastră şi cum că cu plă­cere foarte alegem a sluji slăvitelor Lui voi, gata spre ajutor să ne trimită sfânta Lui voie.

Ca să se facă minunea, ajunge să iubim

Într-o corabie, unii marinari pot să se omoare şi să se mănânce între ei. Corabia însă merge în drumul ei şi ajunge la destinaţie. Aşa şi Biserica. Pentru că la cârmă e Hristos.

Trândăvia, o barieră împotriva creșterii omului duhovnicesc

Tot omul este chemat să fie sfânt, să fie Dumnezeu prin har şi dacă nu toţi ajung aici, este datorită lenevirii, trândăviei, care este direct potrivnică creşterii omului duhovnicesc, refuzul propriei sale dezvoltări.

De vei greşi doar cu un picior

Precum o pasăre, chiar dacă nu cu tot trupul, ci numai de un picior s-ar prinde într-o cursă, se află în întregime în stăpânirea celui ce a pus laţul, aşa şi noi, prin viaţă şi prin credinţa cea rea, cădem în stăpânirea diavolului.

Este nevoie să înaintăm în cunoaşterea de sine

Este nevoie să înaintăm în cunoaşterea propriei păcătoşenii, altfel spus, să pătrundem mai adânc în inima noastră păcătoasă. Sub fapte şi cuvinte, sub gândurile, dorinţele şi simţămintele luate în parte stau dispoziţiile statornice ale inimii, care sunt izvorul acestora.

Iubirea n-are nevoie de răsplată, ci doar s-o primim cu mulțumire

Omul creştin trebuie să preţuiască iubirea lui Dumnezeu, s-o cântărească şi să aibă şi el o iubire pe măsură. Răspunsul omului la iubirea lui Dumnezeu este să-I mulţumească Acestuia.

Pagini