A iubi pe aproapele nostru ca pe noi înșine, a trăi după poruncile lui Hristos ne va conduce în Grădina Ghetsimani, unde Hristos se ruga pentru lumea întreagă.

Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. Mi-a fost dat să înțeleg această poruncă sub forma unui arbore cosmic, gigantic, a cărui rădăcină este Adam. Eu nu sunt decât o frunzuliță pe una din ramurile acestui arbore. Dar acest arbore nu-mi este străin; este temelia mea. Îi aparțin. A te ruga pentru lumea întreagă, înseamnă a te ruga pentru acest arbore în totalitatea lui, cu miliardele sale de frunze.

Să-L urmezi pe Hristos înseamnă să te deschizi conștiinței Lui, Care poartă în El întreaga lume, arborele în totalitatea sa fără a omite vreo frunză. Dacă vom dobândi această conștiință, ne vom ruga pentru toți ca pentru noi înșine.

Dacă Hristos ia chip în noi, devenim purtători ai lui Dumnezeu și ai întregii umanități, iar eul nostru va fi chipul Absolutului. La dimensiuni reduse, poate deveni, într-adevăr, chipul Absolutului.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din duh, Editura Pelerinul, Iași, 1997, pp. 19-20)