post

Copilul nu trebuie împovărat cu formele exterioare ale religiei

Nu trebuie împovărat copilul cu formele exterioare ale religiei, ca nu cumva, ajungând adolescent, să renunţe la cei doi talanţi ai săi, să nu-i îngroape, crezând că dacă cinci oricum n-o să dobândească, nu merită să se străduie pentru a dobândi măcar patru. Domnul însă i-a menit celui de-al doilea aceeaşi răsplată că primului, pentru că în „gospodăria” Lui este nevoie de vase de tot felul: şi din lut, şi din metal, şi din porţelan, şi din cristal.

Aghiasma mică sau sfințirea apei

Cuvântul grecesc „aghiasmă” însemnă sfinţire. La noi, prin acest termen se înţeleg atât apa sfinţită, cât şi slujba sfinţirii. Aghiasma mică se mai numeşte şi „sfeştanie” (cuvânt slavon), care înseamnă luminare sau slujba luminării, pentru că la început se înţelegea prin el numai Aghiasma cea Mare, care se săvârşeşte la Bobotează, sărbătoare care se mai numeşte şi „Ziua luminilor” sau „a luminării”, deoarece în această zi se botezau odinioară catehumenii.

Gândul care caută saturare de vin în zi de sărbă­toare

„Să nu vă îmbătați de vin, în care este pierzanie, ci vă umpleți de Duh, vorbind între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând în inimile voastre Domnului” (Efeseni 5, 18-19).

Ai ajuns la țintă!

Nimic nu e mai iluzoriu decât o „victorie”, o știu și vrăjmașii nevăzuți. De aceea înscenează ei înșiși astfel de „victorii”, retrăgându-se aparent, pentru a năvăli apoi cu forțe unite.

Ispita cotidiană de a mânca înaintea timpului rânduit pentru masă

Sentimentul golului care ne încearcă nu este o foame reală, ci o poftă „difuză”, expresie a unei insatisfacții lăuntrice.

Postul ne ajută să apreciem mâncarea ca pe o binecuvântare

Renunțarea de sine devine parte a ritmului vieții noastre, lucrul de care avem nevoie cei mai mulți dintre noi. Postul face posibilă sărbătorirea, savurarea unei mese într-adevăr bune, ca semn de bucurie.

Sfârşitul mucenicesc al Cuviosului Simeon Sihastrul şi al ucenicilor săi

În primăvara anului 1704, chiar în noaptea de Înviere, pe când toţi părinţii erau la biserică, s-a pornit de pe Ceahlău o mare avalanşă de zăpadă asupra schitului. Atunci unul dintre ei, cu viaţă aleasă, a strigat: „Părinţilor, să luăm repede icoana Maicii Domnului şi să fugim pe obcină, că vine muntele peste noi!”. Ceilalţi, crezând că aiurează, nu l-au ascultat. Atunci, smeritul sihastru a luat singur icoana Maicii Domnului şi a fugit din biserică. Îndată, avalanşa de zăpadă a acoperit schitul, biserica şi părinţii, după ce Cuviosul Simeon a citit Evanghelia Sfintelor Paşti, dându-şi cu toţii duhul în mâinile lui Dumnezeu Celui Care a înviat din morţi.

(Video) „Postul este o stare de veghe asupra credinței” – Pr. Constantin Necula

Fragment din intervenția LIVE a Părintelui Constantin Necula de joi, 18 martie 2021: „Echilibrul duhovnicesc prin postire și trăire în Hristos”

(Video) Martirizați în noaptea de Paști: Povestea celor șase mii de mucenici de la Mănăstirea Sfântul David Gareji, Georgia

Fragment din intervenția LIVE a Părintelui Constantin Necula de joi, 18 martie 2021: „Echilibrul duhovnicesc prin postire și trăire în Hristos”

Roadele postului de miercuri şi vineri

„Eu mă numesc Miercuri, iar eu Vineri, i-au răspuns îngerii. Am venit aici, cu poruncă de la Domnul, să ajutăm acest suflet, pentru că toată viaţa lui a postit miercurea şi vinerea, ca să amintească de Patimile Domnului.”

Pagini