post

(Video) Cum împarți viața de familie și bucuria credinței, când partenerul de viață nu acceptă rânduielile postului?

Postul și viața de familie când cei doi soți nu sunt pe aceeași… lungime de undă.

Cuvânt despre Taina Sfintei Împărtăşanii

Scopul principal al Dumnezeieşti Liturghii este împărtăşirea credincioşilor cu Dumneze­ieştile Taine.

Soţul din tinereţe al Cuvioasei Teodora de la Sihla ‒ Cuviosul Elefterie Sihastrul

Mai târziu, înţelegând că fericita Teodora s-ar fi retras la pustie în Munţii Neamţ, ieroschimonahul Elefterie a fost îndemnat de Dumnezeu să meargă pe urmele ei. Deci, ajungând la Schitul Sihăstria şi rătăcind pe la pustnicii ce se nevoiau în Munţii Sihlei, a dat şi de peştera Cuvioasei Teodora, care nu de mult se mutase la iubitul său Mire, Iisus Hristos.

Sfârşitul mucenicesc al Cuviosului Simeon Sihastrul şi al ucenicilor săi

În primăvara anului 1704, chiar în noaptea de Înviere, pe când toţi părinţii erau la biserică, s-a pornit de pe Ceahlău o mare avalanşă de zăpadă asupra schitului. Atunci unul dintre ei, cu viaţă aleasă, a strigat: „Părinţilor, să luăm repede icoana Maicii Domnului şi să fugim pe obcină, că vine muntele peste noi!”. Ceilalţi, crezând că aiurează, nu l-au ascultat. Atunci, smeritul sihastru a luat singur icoana Maicii Domnului şi a fugit din biserică. Îndată, avalanşa de zăpadă a acoperit schitul, biserica şi părinţii, după ce Cuviosul Simeon a citit Evanghelia Sfintelor Paşti, dându-şi cu toţii duhul în mâinile lui Dumnezeu Celui Care a înviat din morţi.

(Video) Când ne autodepășim, viața duhovnicească trece la un alt nivel – Părintele Patriciu Vlaicu

„Atunci când faci un efort foarte mare, când crezi că nu mai poți, tocmai acel efort suplimentar îți dă o forță foarte mare și devii mai puternic.” Fragment din intervenția „Întreabă preotul – LIVE” a părintelui Patriciu Vlaicu de luni, 13.04.2020.

Tratament pentru suflet ‒ pregătirea pentru Împărtășanie

Să ne curățăm în apele de lacrimi ale pocăinţei şi vom lua înlăuntrul nostru doctoria cea multvindecătoare – Trupul şi Sângele Domnului nostru. Este nevoie să ne pregătim şi noi pentru acest tratament – şi pe cât e sufletul mai presus de trup, pe atâta şi grija noastră pentru tratamentul lui trebuie să fie mai puternică.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, iniţiatorul unui curent de înnoire duhovnicească în monahismul românesc

Acest iscusit dascăl al rugăciunii a reuşit să îmbine atât de armonios în sihăstriile din ţinutul Buzăului şi Vrancei asprimea ascetică a vieţii călugăreşti din Sinai şi Athos, cu experienţa mistică a monahismului slav şi cu tradiţia isihastă de sihăstrie din sutele de schituri şi mănăstiri, în care monahismul românesc, atât de măsurat şi aşezat, îşi ducea viaţa duhovnicească fără întrerupere încă din secolul IV.

Ce să cuprindă educaţia religioasă a copiilor?

Astăzi, puţini părinţi tineri ştiu ce este copilăria evlavioasă, de care ei au fost lipsiţi. Aceasta este compusă din lucruri cum ar fi aprinderea lumânării înainte de culcare (şi nu doar o dată sau de două ori pe an, ci tot timpul, copilul ţinând minte ulterior cum i se permitea să aprindă lumânarea înainte de culcare), masa festivă de Paști, care cuprinde pască sfințită, masa de post din perioadele deosebite ale anului, atunci când copiii știu că familia lor postește, nu un lucru greu, ci parte din viața de zi cu zi.

Din învăţăturile Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului

„Cel ce vieţuieşte drept şi fără prihană, ferindu-se de plăcerea sa şi de înălţarea minţii, de s-ar ridica toate taberele diavoleşti asupra lui şi mii de ispite, va rămâne nevătămat, spun Părinţii. Dar cel ce umblă după rânduiala proprie şi după sfatul său, adică în neascultare şi în voile sale, acela cade în înşelăciune. Căci sunt două pricini ale înşelăciunii, adică ale căderii din rugăciunea cea curată a inimii: lucrarea faptelor bune după voie proprie, adică fără ascultare şi sfătuire, şi a doua este înălţarea minţii, adică mândria cugetului, care este împotriva smeritei cugetări.”

Schimonahul Grigorie Bica – o viaţă în corabia lui Dumnezeu

La biserică era nelipsit în fiecare noapte. Venea cel dintâi, se aşeza în strană şi zicea rugăciunea lui Iisus. Odată l-a întrebat un călugăr: „Cum mai poţi veni la biserică, părinte Grigorie, că eşti obosit de la grădină?”. Iar bătrânul i-a răspuns: „Biserica este o corabie ce înoată pe mare. Dacă lipsesc de la biserică, corabia merge înainte şi eu rămân departe de Hristos. De aceea vin regulat la biserică”.

Pagini