post

Participarea la Biserică pentru credincios este evenimentul vieții sale

Biserica, așadar, este Hristos, Trupul Lui dumnezeu-omenesc ale cărui mădulare devenim și noi prin participarea noastră la sfintele Taine ale Bisericii, prin rugăciune, prin meditarea Cuvântului lui Dumnezeu (a Evangheliilor, a vieților și operelor Sfinților Părinți) prin postul și prin lupta împotriva diferitelor patimi, prin încercarea de a dobândi virtuțile și în general printr-o viață duhovnicească.

Arhimandritul Sava Cimpoca – duhovnicul milostiv al tuturor celor cu boli contagioase

În timpul războiului trecut, la spitalul din Ploieşti erau mulţi bolnavi de tifos exantematic, care mureau neîmpărtăşiţi şi nu avea cine să-i îngroape. Atunci părintele Sava a zis către stareţul Mănăstirii Ghighiu: „Dacă îmi daţi voie, mă duc să împărtăşesc bolnavii. Eu nu mă tem că mă voi îmbolnăvi”.

Protosinghelul Vichentie Mălău nu judeca pe nimeni, ci se ruga şi plângea

Odată, a venit la el un călugăr şi i-a zis:  – Părinte stareţ, am văzut pe cineva mâncând de dulce în zi de post.  – Nu judeca! Nu judeca, frate!, i-a răspuns bătrânul. Poate i-a luat Dumnezeu mintea, de aceea a mâncat!

Credința pe care o simțim între zidurile bisericii s-o trăim oriunde ne poartă pașii

Biserica este un mediu de progres duhovnicesc, în sensul că ne dă un ideal de urmat. Cineva care ştie că există o perioadă de post sau nişte zile de post, știe că zilele acestea trebuie respectate. Dacă nu le respectă, înseamnă că pentru el nu există zilele acestea, nu ia seama la învăţătura Bisericii.
Trupul îl putem usca degrabă prin post, însă pentru a ne supune sufletul este nevoie de multă răbdare. 
___   Arhimandritul Zaharia Zaharou

Nevoinţele credincioşilor sunt poruncile

Unii însă se împiedică întru cuvintele lor şi grăiesc: „Voim să facem poruncile şi nu putem, de păcat cu stăpânire ţinuţi fiind”.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

Ieroschimonahul Paisie, apărătorul Ortodoxiei în Bucovina de Nord

Sfintele sale moaşte sunt galbene şi binemirositoare, cu o putere harică deosebită, şi se păstrează în altarul bisericii reînnoite în întregime în ultimii ani, fiind sfinţită la 29 septembrie 1996.

Muntele Carantania – locul ispitirii Mântuitorului

Muntele Carantinei, adică al celor patruzeci de zile de post, sau Muntele Ispitirilor, se înalţă la nord-vest de Ierihon și domină întreaga regiune.

Dacă au dragoste și pace, creștinii se pot mântui

De mare ajutor pe calea mântuirii ne sunt smerita cugetare şi smerenia, care spală păcatele. Apoi este trăirea noastră în dragoste creştinească. Căci spune Mântuitorul: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste între voi” (Ioan 13, 35).

Pagini