şarpe

Cinstita Cruce – o putere pentru oricine crede în ea

Când văd vreun şarpe în curtea mănăstirii – aici sunt mulţi şerpi – îl însemnez cu semnul Sfintei Cruci şi şarpele înţepeneşte. Se face ca o vergea. Apoi îl prind şi îl arunc afară.

Adame, unde eşti?

Când omul nu vrea să se învinovăţească pe sine, nu şovăie a-L învinovăţi pe Însuşi Dumnezeu.

Nu poți scăpa de rușine dacă nu treci prin rușine

Cu ruşinea pe care o suferi loveşti păcatele care-ţi produc ruşinea şi înlături pricina ruşinii. Ruşinea mărturisirii este trecătoare, dar ruşinea obiectivă a rămânerii în păcatul nemărturisit e durabilă şi se adânceşte mereu.

Mândria manipulează prin vorbe mari şi multe

Mândria este mânioasă, invidioasă; nu vrea ca cineva să fie deopotrivă cu ea şi cu atât mai mult mai presus de ea.

„Ca un pelican Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvântule”

Domnul și Dumnezeul nostru, din iubirea Lui pentru noi, Se înalță pe cinstita Cruce și, fiind străpuns în coastă, prin norul Duhului Sfânt, ne-a dăruit nouă viața cea veșnică.

De ce este important să ne cunoaștem patimile?

Este un lucru primejdios ca omul să nu se supravegheze pe sine și să nu-și cunoască patimile. Când cineva își cunoaște patimile și luptă împotriva lor, atunci îl ajută și Hristos la dezrădăcinarea lor.

Unui băieţel care vrea o poveste de Crăciun

Demult, demult, departe, departe, înainte de naşterea lui Hristos, era în Betleem un om pe nume Iesei, fiul lui Obed, fiul lui Booz şi al lui Rut. Şi acest Iesei avea opt fii. Cel mai tânăr dintre fiii lui Iesei se numea David. David era păstor, şi păştea oile lângă Betleem. Sfânta Scriptură îl zugrăveşte pe David ca pe un tânăr arătos, cu părul castaniu şi faţa frumoasă. 

Învăţătura ortodoxă despre cei doi pomi ai Raiului ‒ pomul vieții și pomul cunoștinței

„E vădit că rostul sălăşluirii omului în Rai şi al mâncării din „tot pomul” nu era simpla săturare de desfătările acelui loc minunat, ci căutarea şi tânjirea după ceva mai înalt; însăşi prezenţa pomului cunoştinţei binelui şi răului şi a poruncii de a nu mânca din el arată o provocare şi o încercare prin care omul trebuia să treacă înainte de a urca mai sus. Iată cum înfăţişează Sfântul Ioan Damaschin suirea către desăvârşire, pusă înaintea lui Adam în Rai: „Căci spune Dumnezeu: «Din tot pomul care este în Rai cu mâncare să mănânci». Prin aceste cuvinte socotesc că a vrut să zică: «Suie-te prin toate făpturile la Mine, Făcătorul, şi culege din toate un singur fruct, pe Mine, Viaţa cea adevărată. Toate să-ţi rodească viaţa, iar împărtăşirea cu Mine fă-o întărire vieţuirii tale. În chipul acesta vei fi nemuritor».”

Cum au părăsit șerpii Mănăstirea Vorona

După multe încercări, multe necazuri, lipsuri de tot felul dar și lucruri duhovnicești, cu ajutorul Bunului și Milostivului Dumnezeu am ajuns până în ziua de astăzi să vedem Mănăstirea Vorona precum un colţ de Rai.

Fructul oprit – ispita suspiciunii și a incertitudinii

Ascultarea de Dumnezeul veșnic este deschisă spre infinit, fără niciun fel de îngrădire. Ascultarea față de propria minte este cea care generează o ascultare de rațiunea finită. Acest gen de ascultare pune bariere ideologice, de interpretare și de judecată. Ascultarea față de Dumnezeu este la timpul prezentului veșnic, cea față de propria minte este încadrată în intervalul închis trecut-viitor. Prezentul, în această stare, este doar un spațiu de migrație al gândurilor din trecut către viitor.

Pagini