Sfânta Scriptură

Cele şapte trepte ale pocăinţei – Protosinghelul Ioil Gheorghiu

Să ne spovedim păcatele, să nu le mai săvârşim şi să ne căim toată viaţa pentru ele. Aceasta este adevărata pocăinţă. Să facem tot ce putem ca să nu ne pierdem sufletul, că atunci toate vor fi în zadar. Faceţi tot ce puteţi, tot ce credeţi că este bun, spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor, că mai târziu nu veţi mai putea. Apoi, să aşteptăm mila lui Dumnezeu şi să nu ne pierdem nădejdea.

Ascetul care a fugit în pustie pentru a nu deveni stareț și mitropolit ‒ Ieroschimonahul Neofit Eliade

„Neofit Eliade, bărbat erudit, elenist, mare ieroschimonah, pustnic, ascet mare la Schitul Pocrov, fost igumen Mănăstirii Secu între anii 1870-1886. A fost capabil, a dat sfat pentru a să face spitalul, şcoala şi spiţeria (farmacia) la Târgu Neamţ, bolniţele din mănăstire şi altele au făcut. Cine n-a văzut pe acest părinte Neofit în rugăciunile lui, acela n-a văzut sfinţenia întrupată. A murit la 3 februarie 1886, în Mănăstirea Neamţ, unde se retrăsese din igumenia Mănăstirii Secu.”

Rugăciunile sfinţilor ne ajută în această viaţă, şi cu mult mai mult după moarte

Atotbunul Dumnezeu caută să ierte toate greşelile morţilor, care sunt cauzate de neputinţe omeneşti, şi vrea să-i aşeze în lăcaşul celor vii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul, trecând cu vederea, prin bunătatea puterii Sale dumnezeieşti păcatele pe care le-au făcut morţii, din slăbiciune omenească...

În Rai, îi vom recunoaște pe cei dragi și ei ne vor recunoaște pe noi

Lucrarea simţirilor va primi o putere nouă după ce sufletul va ieşi din acest trup muritor, după cum zice Apostolul Pavel. Prin urmare, toţi cei ce ne sunt scumpi pe lumea aceasta vor fi recunoscuţi de noi şi ne vor recunoaşte, dacă vor moşteni viaţa veşnică.

Cărțile duhovnicești – hrană pentru viața de familie

În legătură cu stăruitoarele îndemnuri de a citi cât mai des cu putinţă Sfânta Scriptură, îndemnuri adresate de Sfântul Părinte mirenilor, în Omilia XXI la Facere: „Nu, vă rog, să nu ne înşelăm singuri, ci cu cât suntem prinşi mai mult de aceste griji (de creșterea copiilor), cu atât mai mult să primim leacurile citirii Dumnezeieştilor Scripturi”.

(Video) „Crede și nu cerceta!” sau „Cercetați Scripturile!”?

Cum să am încredere într-un preot care nici el nu ţine ceea ce-mi spune mie să fac?

Ascultarea faţă de duhovnici ne foloseşte nouă înşine, şi nu părinţilor duhovnici (aşa cum în­drumările pe care le dau agenţii de circulaţie le folosesc şoferilor, iar nu lor înşişi!).

Cuviosul Dionisie cel Mic „Exiguul”, traducător renumit din greacă în latină

În anul 496, Cuviosul Dionisie ajunge la Roma. Aici intră în Mănăstirea „Sfânta Anastasia” şi ajunge traducător renumit din greacă în latină şi predă mulţi ani dialectica, împreună cu prietenul său Casiodor, la Universitatea Vivarium din sudul Italiei, Calabria.

Duhovnicia este un mare dar al lui Dumnezeu – Protosinghelul Ioil Gheorghiu

Ca începător al obştii, stareţul trebuie să fie un exemplu viu pentru ceilalţi. Nici prea aspru, nici prea iertător, nici prea legat de cele pământeşti, nici nepăsător; ci să împace, după Sfânta Evanghelie, pe Marta cu Maria. Călugării sunt datori să se roage permanent pentru stareţul lor, ca să-l lumineze Dumnezeu şi atunci toate vor fi bune şi în pace.

Episcopul Melchisedec Ştefănescu avea grijă de orfani, văduve și seminariștii săraci

O deosebită grijă purta noul episcop pentru văduve, pentru orfani şi pentru ţăranii săraci, pe care îi miluia după putere şi îi mângâia cu cuvinte părinteşti. A ajutat personal la ridicarea unor şcoli pentru luminarea poporului, iar la Spitalul din Roman, pe lângă obişnuitele vizite duhovniceşti, a acordat subvenţii pentru ajutorarea bolnavilor săraci.

Pagini