simțire

Duhul Sfânt „înmoaie” și cele mai aspre suflete

Poți să te rogi ani întregi, că nu te-ajută; doar dacă noi unim smerenia cu osteneala – fie din priveghere, fie din metanii – atunci se lasă simțit Duhul Sfânt.

De ce să participi la Sfânta Liturghie, dacă nu simți chemarea?

„Omul contemporan pune foarte mult accent pe ceea ce simte el și zice adesea: «Eu fac ceea ce simt». Ce te faci dacă nu simți într-o viață întreagă niciodată să vii la biserică? Nu înseamnă că simțirea ta te înșeală? În această situație, soluția este silința. Trebuie să ne silim. Chiar Domnul a spus: «Împărăția lui Dumnezeu se ia cu silință, și cine se silește, pune mâna pe ea»”, spune cu multă convingere ierodiaconul Vasile de la Mănăstirea Bistrița. 

Hristos Se naște în peștera sufletelor noastre

Să avem mereu loc pentru Hristos, să avem ieslea pregătită și așezare bună în gânduri, ca să-L primim pe Domnul Hristos în sufletele noastre.

„Ce bine m-am simțit la Liturghie!”

Dum­nezeiasca Liturghie nu depinde de starea sentimentală a omului, pentru că aceasta este înșelătoare.

Duhurile comunică între ele

Când am o inimă bună și comuniune cu Dumnezeu, atunci mă bucur și pot să văd inima celuilalt. Înțeleg ca X este bucuros, în timp ce Y are pe cel viclean într-însul, are gânduri, păcate. Văd chiar și copilăria lui, nașterea lui, toate se văd în oglinda inimii mele.

Iubirea are nevoie de inimă, nu de buze

Cine critică pe soră sau pe aproapele ei, nu are iubire. Iubirea se manifestă mai mult când cealaltă a căzut.

Este mai greu să amăgești conștiința decât mintea

Conștiința este o simțire a duhului omenesc, subțire, luminoasă, care deosebește binele de rău. Această simțire deosebește mai limpede binele de rău decât mintea.

Dragostea adevărată este o permanentă căutare

Nu poți fi cu adevărat afectuos față de semenul tău dacă nu iubești în general toată creația. Dragostea adevărată nu are legătură cu animalitatea. Ea nu înseamnă cucerire, posedarea celuilalt, ci o permanentă căutare.

Prin credință, mintea se trezește la lucrarea duhovnicească

Prin credință, mintea, care a fost mai înainte împrăștiată printre patimi, este eliberată de simțire și dăruită cu pace și cu smerenia gândirii. Atunci când ea trăiește prin simțuri într-o lume senzorială, mintea este bolnavă.

Mintea nu se poate lega cu nimic decât cu simțirea

Acela ce dorește să-și lege mintea de Dumnezeu în așa fel încât să-L vadă pe El necontenit, trebuie să-și reînvie simțământul față de Dumnezeu.

Pagini