slavă deşartă

Îngerii stau deasupra noastră, în Biserică

Fii foarte atent când te găseşti în biserică, a continuat el. Să nu vorbeşti cu cineva şi când cânţi, nu te strădui din slava deşartă să faci glas frumos, spre plăcerea oamenilor.

Să nu amestecăm duhoarea păcatului cu mireasma rugăciunii

Îndeosebi trebuie să ne luptăm cu următoarele trei patimi: îmbuibarea pântecelui, iubirea de arginţi şi slava deşartă. Cu patimile acestea s-a încumetat diavolul să-L ispitească chiar şi pe Hristos, când îşi terminase nevoinţa din pustie.

Ia aminte! Atunci când te rogi, stai în fața lui Dumnezeu

Fie că te rogi singur, fie că te rogi cu fraţii, luptă-te să te rogi nu din obişnuinţă, ci cu simţire. Lauda rugăciunii nu este cantitatea, ci calitatea.

Atenție la riscurile funcțiilor înalte!

Cu nimic nu te înălţa, ci în toată vremea şi întru toate fii smerit: cugetă smerit, poartă-te smerit – şi vei fi înălţat de Însuşi Domnul Dumnezeu.

Căderea este precedată de mândrie, iar smerenia vindecă inima

Prin nimic altceva nu se cade şi nu se greşeşte, precum prin mândrie; nici îndreptarea inimii nu se face decât prin smerenie şi simplitate. Oricând şi oriunde s-a întâmplat căderea, înaintea acesteia a stat mândria.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Mare este darul tăcerii!

Prin tăcere scăpăm de osândă, de clevetire, de vorbă deşartă şi învăţăm a ne ruga. Părinţii noştri vorbeau „şapte vorbe pe zi”, cum se spune, dar cu inima şi cu buzele se rugau neîncetat. Dacă vom pune înaintea noastră păcatele noastre, ceasul morţii şi ziua judecăţii, încet-încet dobândim darul tăcerii şi al rugăciunii. Să ne rugăm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele (Psalm 140,3).

(Video) Dependența de… părerea celor din jur

De multe ori, ajungem să depindem de alții, pentru a ne simți valoroși. Există dependența de oameni?

Oamenii se vor mântui prin milostenie

Povaţa mea este următoarea: să aşteptăm şi să îndurăm necazurile fără crâcnire, fără supărare, astfel încât, prin hăţi­şul des al întâmplărilor, nu cumva să pierdem veridicitatea chipului uman.

Unii pretind că sunt gata să se facă mucenici, dar nu rabdă nici cel mai mic cuvânt

Se întărește cel puternic asupra celui slab. Cade greu stăpânul asupra slujitorului. Ținând post, ne plângem de foame. Mai întâi nouă ne facem bine și din prisosul nostru, cu război silnic, dăm și celui nevoiaș.

Să facem din dragoste și din milostenie un stil de viață

„Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura” (Matei 5, 6).

Pagini