Părintele Efrem Katunakiotul s-a născut în anul 1912 în satul Ampelos din Teba. Tatăl lui se numea Ioan Papanikitas și mama lui Victoria. Ca mirean Gheronda avea numele Evanghelos. A terminat gimnaziul, dar harul lui Dumnezeu i-a închis lui Evanghelos ușile lumești ale înstăririi. În Teba, unde s-a mutat familia lui, Evanghelos i-a cunoscut pe duhovnicii săi Efrem și Nichifor. Viața lui Evanghelos era călugărească. Se lupta duhovnicește cu rugăciunea lui Iisus, cu metaniile, cu postul și mai ales cu ascultarea. Mama lui a fost învrednicită să primească încredințare de la Cuviosul Efrem Sirul că voia fiului ei de a deveni monah era și voia lui Dumnezeu și că Evanghelos va cinsti viața monahală.

Pe 14 Septembrie 1933, Evanghelos a lăsat lumea și a venit în pustia Sfântului Munte în Katunakia, la schitul Cuviosului Efrem Sirul și a pus metanie obștii bătrânilor Efrem și Nichifor. După ucenicia lui, a fost tuns monah în schima mică și a primit numele de Longhin. În 1935 a devenit monah cu schimă mare de la gheronda Nichifor și a primit numele Efrem. Anul următor a fost hirotonit preot.

Părintele Efrem a fost învrednicit să-l cunoască pe întâistătătorul vieții isihaste pe străvăzătorul, înainte văzătorul și Sfântul Gheronda Iosif Isihastul (1898-1959) și a fost legat duhovnicește de el cu binecuvântarea lui gheronda Nichifor.

Gheronda Iosif, la rândul său, deprinsese viața duhovnicească fără de înșelare de la isihaști vestiți, monahul Kallinic și Ieromonahul Daniil. Prin urmare, părintele Efrem ne învață căutarea stăruitoare pentru viața duhovnicească și aflarea unui povățuitor neînșelat care să fie întruchiparea exactă a credinței ortodoxe. Duhovnicul neînșelat vede spezele demonice și cu leacurile duhovnicești corespunzătoare povățuiește pe fiii lui duhovnicești la Rai.

Fericitul părinte Efrem distingea ascultarea autentică de cea bolnavă, când îl sfătuia pe un monah din obște să facă ascultare la gheronda lui nu ca un animal, ci din dragoste și râvnă către Dumnezeu.

Sfântul gheronda Iosif Isihastul i-a dat un program de viață duhovnicească părintelui Efrem, ca să cultive rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluiește-mă”, să aibă paza gândurilor, conducându-l astfel la curățirea inimii și la luminarea dumnezeiască.

Părintele Efrem, cu binecuvântarea lui Gheronda Iosif, citea din Filocalia Sfinților Neptici și primea sfaturile Părinților neptici pentru nevoința lui. Nu citea nici cărți psihiatrice, nici nu avea lecturi de cultură, pentru ostentațiile spirituale din saloane, nici nu avea teama că cercurile mirenești îl vor numi „fundamentalist”. În anul 1973 a adormit ieromonahul Nichifor, gheronda părintelui Efrem.

Gheronda Efrem după 1980 a adunat obște și a ținut porunca lui gheronda Iosif de a conduce obștea după moartea lui gheronda Nichifor. Prin urmare, părintele Efrem mai întâi a ajuns el însuși la curățire și după aceea a devenit el însuși gheronda. Părintele Efrem a războit pe marele vrăjmaș al vieții duhovnicești slava deșartă. Jertfele lui le făcea pentru Hristos și nu pentru lauda așteptată de la oameni.