strigăt

Rugăciune, de Octavian Goga

Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge Și de durerea altor inimi Învață-mă pe mine-a plânge.

Înapoi la omenie!

Am umplut lumea de vorbe, pentru că nu ne putem ține de cuvânt, am creat ONG-uri și fundații care ne gestionează milostenia sistemică, ne-am transformat în donatori și sponsori, asistența aproapelui a devenit mai mult o chestiune de dosar, decât de relație umană.

Cât trăiești, nu te opri să strigi zi și noapte către Hristos

Strigă neîncetat: „Doam­ne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”, și atunci Hristos Însuși, fără ca tu să înțelegi aceasta, va fi cu tine și va fi întotdeauna sprijinitorul tău.

Amintește-ți de vameșul, în ce fel se ruga pentru sine, și depășește-l

Nu cu strigătul glasului să te rogi Aceluia care este cunoscător al celor ascunse, ci cu strigătul inimii tale bate la urechile Lui. Nu cu mulțimea cuvintelor să tinzi spre El, fiindcă nu prin multă vorbire, ci prin minte preacurată te place Dumnezeu.

Fără milostenie nu putem intra în Împărăţia Cerurilor

Aşa cum ne purtăm noi cu aproapele, tot astfel se va purta şi Dumnezeu cu noi. L-ai dispreţuit pe sărac? Şi Dumnezeu te va dispreţui pe tine. N-ai deschis celui ce bătea? Nu ţi se vor deschide nici ţie porţile Împărăţiei Lui Dumnezeu.

Să nu vrei să schimbi oa­menii, ci să le slujeşti dacă Dumnezeu o cere

Bucuria ta calmă, bucuria care nu e circumstanţială, va fi pentru el o mărturie, un semn a ceva ce-i scapă.

Rugăciunea neîncetată - veselia sufletelor noastre

Cuvintele rugăciunii noastre să fie rostite ca și cum ar fi prima și ultima oară din viața noastră când le rostim, cu suspine negrăite din inimă, strigăte puternice din adâncul inimii pentru dumnezeiasca milă și iertare.

Înmormântarea Cuviosului Părinte Iacov Țalikis

Văzând sfintele moaşte şi auzind stihirile de înmormântare, lumea conştientiza mai profund adormirea Cuviosului Stareţ, înfricoşătoarea pierdere. Toţi credincioşii şi-au deschis buzele şi au umplut toate împrejurimile şi toţi munţii de strigătul: „Sfânt, Sfânt... Sfânt eşti!”

Ce semnifică psamul 140 - „Doamne strigat-am” cântat la Vecernie?

„Doamne strigat-am către Tine, auzi-mă, ia aminte la glasul rugăciunii mele”.

„Cel ce-şi astupă urechile sale ca să nu audă pe cel sărman va striga şi el şi nu va fi cine să-l audă"

„Cel ce-şi astupă urechile sale ca să nu audă pe cel sărman va striga şi el şi nu va fi cine să-l audă”(Pilde 21, 13). Şi ne mai minunăm adesea: „De ce Domnul nu ascultă rugăciunile noastre?”.

Pagini