suferinţă

Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul care a îngrijit cu smerenie catârii Mănăstirii Dionisiu

După puţin timp, Sfântul Nifon Patriarhul şi-a luat ucenicul şi au plecat în taină de la Vatopedu la Dionisiu, mănăstirea sa din tinereţe, fără a fi cunoscut şi a spune cuiva cine este. După obiceiul acestei mănăstiri, fiecare monah nou venit trebuia să facă un timp ascultare la catâri şi să aducă cu ei lemne din pădure. Sfântul Nifon a făcut această ascultare cu smerenie şi dragoste, până când l-a descoperit Dumnezeu întregii obşti în chip minunat.

În Sfânta Liturghie, preotul ia parte la jertfa mântuitoare a lui Hristos Însuși

Pregătindu-se cu frică şi apropiindu-se cu evlavie, prin însuşi conţinutul slujirii sale, preotul este atras pe tărâmul Dumnezeiescului. El începe Liturghia invocând înfricoşătorul Nume al Sfintei Treimi şi continuă să fie suspendat în Duhul între Creator şi întreaga existenţă creată. 

Cuvântul lui Hristos cheamă la o schimbare radicală a întregii noastre vieţi

Când Hristos a văzut chinul nostru, a suferit mai mult decât oricare dintre noi. Şi a purtat această cruce în toţi anii activităţii Sale în lume. 

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

Arhimandritul Iachint Unciuleac – ce este sufletul?

„Aţi auzit spunându-se despre cineva că este «un mare suflet» sau că este «un om fără suflet»? Vrea să spună că omul cu suflet este acela care emană bunătate, dragoste faţă de semeni; care iubeşte pe săraci şi pe orfani; care ştie să-i ierte pe cei care i-au greşit, pe duşmani; care răsplăteşte răul cu bine, care nu ţine minte răul.”

Maica Domnului, nădejdea celor deznădăjduiţi

Să nu vă îndoiţi că ea, auzind plânsul vostru îndurerat, va veni la voi, vă va şterge lacrimile, vă va alina suferinţele şi vă va izbăvi de primejdie, de pieire, de întristarea cea rea şi de deznădejde.

Mama – exemplu de dragoste jertfitoare

În zilele noastre rolul mamei e foarte adeseori desconsiderat – dar aceasta este rezultatul unei profunde ignoranţe duhovniceşti. În calitate de creştini, e de ajuns să ne gândim la Maica Domnului şi la maicile sfinţilor pomeniţi în calendarul bisericesc pentru a ne elibera de îndoială în privinţa sfinţeniei acestei îndatoriri. Maternitatea este un exemplu de dragoste kenotică. 

Să nu uităm niciodată durerea și grija mamelor noastre!

Să ne amintim de virtuțile și de luptele mamei, dar și de durerile pe care le-a suferit pentru noi. Dumnezeu ne poruncește: „Nu uita niciodată durerile mamei tale!” (Înțelepciunea lui Isus Sirah 7, 28). Ne vom aminti ca niște fii recunoscători de ea și buzele noastre vor șopti din adâncul sufletelor noastre: „Mamă neuitată, mamă pururi pomenită!”.
Din purtarea necazurilor cu bucurie se cunoaște dragostea noastră pentru Dumnezeu.

Iubeşte pe cel căzut şi păcătos, câtă nevoie are de tine!

Nu-i aşa că faţă de trupul bolnav avem mai multă grijă şi gingăşie, decât atunci când este sănătos? Ei bine, să ştiţi că şi aceşti nefericiţi, pe care noi îi socotim nişte lepădaţi, aceşti criminali au şi ei inimă omenească, îi mustră conştiinţa, se chinuie. „Cum aşa”, veţi întreba, „suntem datori să îi iubim şi pe ăştia?” Da, tocmai cu ei trebuie să fim mai atenţi, tocmai faţă de ei trebuie să avem cât mai mult tact în cuvinte, fiindcă ei sunt grav bolnavi cu duhul.

Pagini