suferinţă

Dumnezeu este dragostea după care în­setează fiecare dintre noi

„Cel mai tragic dintre toate nu este, după părerea mea, că oamenii su­feră, ci că mor fără să-L cunoască pe Dumnezeu.”

Boala, suferința și moartea sunt consecințe ale rupturii dintre Dumnezeu și oameni

Tirania patimilor, suferința și moartea erau inexistente în starea primordială. Paradoxul libertății, după cum spune pr. prof. Dumitru Stăniloae, ne arată că „Adam a renunțat la libertate prin libertatea însăși”.

Păcatul prilejuiește suferința făptașului, dar și a celor din jurul său

Excluderea din viața creștinului  a păcatelor ce destramă, dezbină legăturile dintre membrii unei comunități, și cultivarea virtuții în locul lor, aduce alinare suferințelor, aduce unitatea între semeni, compasiune, iubire, și prin aceasta se reia legătura cu Dumnezeu în sfințenie. Asumarea suferinței și întrajutorarea creștinească sunt o șansă în plus pentru regăsirea fericirii primordiale, ca odihnă spre Dumnezeu.
Momentele de suferință și de jertfă sunt clipe de binecuvântare, căci lângă fiecare cruce se află și o înviere.
___   Părintele Efrem Filotheitul

Când ți se împlinesc dorințele, adu-ți aminte să mulțumești!

Dintre cei zece leproși primitori de milă, adică vindecați, doar unul se întoarce la picioarele lui Iisus și spune: Mulțumesc! Și acesta era de alt neam. El devine un alt om, ceilalți nouă niște chinuiți, după slovele Sfântului Ioan Gură de Aur, „fiind torturați cei care, împlinindu-li-se dorința, rămân lipsiți de mulțumire”.​

Păcatele părinților pot fi moștenite de către copii

În conștiința străveche era sentimentul că Dumnezeu îi pedepsește pe oameni doar pentru păcatele părinților. Astăzi, știința constată că păcatele părinților pot aduce suferință copiilor, deoarece aceștia pot transmite o „genă alterată” biologic și spiritual.

Ce este „pedagogia” sau „iconomia” lui Dumnezeu?

„Pedagogia” sau „iconomia” divină, pe drumul desăvârșirii, se arată prin necazurile și suferințele ce apar uneori, dar și prin darurile și binecuvântările, pe care le primim în viața noastră. Dumnezeu lucrează la mântuirea omului pe două căi: Pronia și Judecata.

De ce suferă oamenii?

Suferința nu-și poate avea izvorul, sub nicio formă, în Dumnezeu. A afirma că Dumnezeu este autorul suferinței este erezie. Acest lucru a fost susținut de platonism, maniheism, neoplatonism, origenism sau pelagianism. Învățătura ortodoxă ne spune că El este bun și iubitor, în cel mai înalt mod în care acest lucru poate fi exprimat.

Când ești pregătit pentru căsătorie, Dumnezeu îți trimite omul potrivit

În general, trebuie înțeles că temeiul dragostei este Dumnezeu, El e izvorul ei. Odată născut, pruncul se hrănește nu doar cu lapte, ci și cu dragostea părintească și va căuta toată viața această dragoste, cunoscând-o (așa ar trebui) încă din primele zile de viață.

Prin rugăciune vom vindeca și rana fratelui nostru

Cel care vede lăuntrul său, pe toate cele din jurul său le va vedea bune.

Pagini