suferinţă

De ce paraliticului de la Vitezda nu i se cere credință?

Hristos săvârşeşte această vindecare dinadins, pentru ca această lucrare de milă din partea Lui, să dea la iveală lipsa acesteia din partea tuturor oamenilor tuturor vremurilor, care îl văd pe aproapele lor în durere mare şi nu ridică un deget ca să-l ajute.

O zi din viața unui bolnav credincios valorează în ceruri cât un an din viața unui necredincios

Binecuvântat este omul care nu cleveteşte când se află în suferinţă, ci cercetează pricinile suferinţei cu răbdare şi nădejde în Dumnezeu.

Iubeşte pe cel căzut şi păcătos, câtă nevoie are de tine!

Nu-i aşa că faţă de trupul bolnav avem mai multă grijă şi gingăşie, decât atunci când este sănătos? Ei bine, să ştiţi că şi aceşti nefericiţi, pe care noi îi socotim nişte lepădaţi, aceşti criminali au şi ei inimă omenească, îi mustră conştiinţa, se chinuie. „Cum aşa”, veţi întreba, „suntem datori să îi iubim şi pe ăştia?” Da, tocmai cu ei trebuie să fim mai atenţi, tocmai faţă de ei trebuie să avem cât mai mult tact în cuvinte, fiindcă ei sunt grav bolnavi cu duhul.

Protosinghelul Vichentie Mălău ‒ „Nu răspund nimănui până nu sunt îndemnat de Duhul Domnului, căci în mine trăieşte Hristos, nu eu”

După şapte ani de zile, osemintele acestui preacuvios părinte, pline de bună mireasmă, au fost strămutate la Mănăstirea Secu. Iar mâinile sale, cu care a săvârşit cele sfinte şi i-a miluit pe cei săraci, au fost găsite întregi şi nevătămate, ca semn că Hristos l-a numărat în ceata cuvioşilor părinţi, pentru sfinţenia vieţii şi desăvârşita lui milostenie.

În viaţa duhovnicească se întâmplă ceva paradoxal: răbdarea durerii aduce bucurie dumnezeiască

În măsura în care gândeşti şi suferi pentru faptul că Hristos S-a răstignit pentru păcatele noastre, cu atât eşti răsplătit cu bucurie dumnezeiască. Suferi – te bucuri , suferi – te bucuri. Şi cu cât suferi mai mult, cu atât te bucuri mai mult. Omul simte ca şi cum îl mângâie Hristos şi-i spune: „Copilul meu, nu te necăji pentru Mine!”.

Ajutorul Sfintei Parascheva pentru cei care au suferit în temniţele comuniste

Un preot călugăr a suferit mulţi ani în temniţele comuniste. Treptat, şi-a pierdut vederea şi ajunsese aproape de orbire. S-a rugat de cineva să-l ducă la Sfânta Parascheva. Ajuns aici, s-a închinat cu multă credinţă şi a început să vadă. De atunci, s-a simţit îndatorat şi, o dată pe an, venea la Sfânta şi se ruga fierbinte. Aşa a fost ajutat până la sfârşitul vieţii sale.

„Nu plânge, mamă. Sunt veșnic!”

În timp ce-și petrecea ultimele ore pe acest pământ, dintr-odată și-a fixat serios privirea sa asupra mamei și i-a spus următoarea frază, uluitoare pentru un copil de cinci ani: „Nu plânge, mamă. Sunt veșnic!”.

Cum se manifestă dependența în relația de cuplu?

Dependența condiționează în mare măsură starea emoțională și fizică a omului, capacitatea lui de muncă și relațiile cu ceilalți oameni.

(Video) „Cunoscând și înțelegând comunismul, nu vom mai repeta greșelile trecutului” – Adrian Nicolae Petcu

Fragment dintr-un interviu cu Adrian Nicolae Petcu, consilier și cercetător în cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din Bucureşti. Click aici pentru a urmări interviul integral: (Video) Adrian Nicolae Petcu - Interviu integral în cadrul Simpozionului Stăniloae 2018. În luna mai a anului 2019, la Iași, va avea loc un simpozion dedicat creștinismului în post-comunism, cu ocazia împlinirii a 30 ani de la evenimentele din decembrie 1989.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – ce este sufletul?

„Aţi auzit spunându-se despre cineva că este «un mare suflet» sau că este «un om fără suflet»? Vrea să spună că omul cu suflet este acela care emană bunătate, dragoste faţă de semeni; care iubeşte pe săraci şi pe orfani; care ştie să-i ierte pe cei care i-au greşit, pe duşmani; care răsplăteşte răul cu bine, care nu ţine minte răul.”

Pagini