veșnicie

Copilul este binecuvântarea iubirii lui Dumnezeu

Privind copilul, inima şi gândul părinților se reîntoarce la momentul în care Dumnezeu li l-a dăruit. Copilul le verifică iubirea, copilul le-o menţine, copilul le-o face veşnică.

Viața noastră poate fi o declarație de dragoste

Pe măsură ce tot mai multe ființe dragi nouă părăsesc acest pelerinaj pământesc și pătrund în odihna de nestrămutat și pacea vieții veșnice, cu atât simțim și noi că aparținem din ce în ce mai mult acelei lumi.

Chemarea „Sfintele, sfinților” și cântarea „Unul Sfânt” de la Liturghie

Prin „Sfinți” înțelegem aici nu numai pe cei desăvârșiți în virtute, ci pe toti câți se străduiesc spre desăvârșire, chiar dacă n-au ajuns încă la ea. Nimic nu-i împiedică pe aceștia să se sfințească și ei prin împărtășirea cu Sfintele Taine și să devină sfinți, așa precum și Biserica întreagă se numește sfântă.

Alungă lumea din tine, inima mea!

O, Dumnezeule Treimic, Tu ai o inimă lipsită de întuneric şi eliberată de lume. Alungă din inima mea pe străinii cei nepoftiţi care au murdărit inima mea de întuneric. Fie ca inima mea să strălucească. Fie ca întunericul să plutească în jurul inimii mele, dar niciodată să n-o acapareze.

Rugăciune de fiecare zi

Și mă rog Iisuse, Ție, cât ființa mea e vie, Ca să-mi faci parte și mie de Cerească Împărăție.

Tristețea poate fi gonită

Atunci nici nu vom fi doborâți de nenorocirile prezente, și nici înflăcărați de izbânzile avute, privindu-le pe toate ca pe niște lucruri pieritoare și nefolositoare.

Icoana ‒ fereastră spre lumina sfințeniei lui Dumnezeu

Icoana reprezintă un mod aparte de cunoaștere a lui Dumnezeu, Care nu se descoperă numai prin înțelepciunea cuprinsă în teologia cuvântului, ci și prin frumusețea vederii exptimată în arta icoanei, care unește domeniul esteticii vizuale cu cel religios. Arta icoanei, ca expresie a credinței, transmite același adevăr revelat în Biserică, unde arhitectura, pictura, muzica și poezia devin parți ale unui întreg cadru liturgic.

Spre țărmul veșniciei – versuri ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

Precum în urma apei Rămâne drum bătut, Și-n urma mea uitarea Va fi ca așternut.

Împărăția și moștenitorii ei

În debutul istorisirii, Învățătorul arată clar că judecata Îi va aparține Lui. În fapt, e un lucru la care va face referire și cu alte ocazii. Mai ține să arate că „Fiul Omului va veni întru slava Sa”. Adică, momentul de încheiere al lumii va aduce cu sine revelarea divinității Sale în deplinătatea ei. De asemenea, judecata va fi una universală. Orice om care a trăit pe acest pământ într-o epocă ori alta, trece prin ea. Urmarea e descrisă prin intermediul unei comparații interesante: „și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga”.

La Domnul se cere suflet curat, după cum l-ai căpătat

În veșnicie când plecăm, ni se cere s-arătăm Faptele ce am făcut, până viață am avut.

Pagini