veșnicie

Ferirea de patimi în viața de familie

Căsătoria nu poate fi limitată la unirea conjugală, iar aceasta din urmă nu devine scop într-o căsătorie, ci un mijloc de înaintare în unitatea umanității lor. De aceea, pentru ca soții să realizeze persoana în comuniune reciprocă, trebuie mai întâi ca dragostea trupească dintre ei să fie copleșită de cea spirituală.

Aceasta este Taina Căsătoriei: două persoane unite într-o singură ființă

Aceasta reprezintă în acelaşi timp deplinătatea căsătoriei duhovnicesc-sufletesc-trupeşti şi deplinătatea castităţii: când doi oameni se raportează unul la celălalt ca la ceva sfânt şi prefac toate relaţiile lor, inclusiv cele trupeşti, în Taină, în ceva care depăşeşte pământul şi se înalţă în veşnicie.

Când adormim şi ne trezim, gustăm din moarte şi înviere

O binecuvântare evreiască spune: „Binecuvântat fii Doamne, Dumnezeul nostru, Împăratul lumii pe care o rezideşti în fiecare dimineaţă”. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi: în fiecare dimineaţă, la trezire, suntem ca zidiţi din nou.

Îngerii duc rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu

În viaţa viitoare, toţi care ne vom învrednici a deveni moştenitori ai Raiului vom sta veşnic de vorbă cu Dumnezeu, ca îngerii din Ceruri.

Alungă lumea din tine, inima mea!

O, Dumnezeule Treimic, Tu ai o inimă lipsită de întuneric şi eliberată de lume. Alungă din inima mea pe străinii cei nepoftiţi care au murdărit inima mea de întuneric. Fie ca inima mea să strălucească. Fie ca întunericul să plutească în jurul inimii mele, dar niciodată să n-o acapareze.

Chemarea „Sfintele, sfinților” și cântarea „Unul Sfânt” de la Liturghie

Prin „Sfinți” înțelegem aici nu numai pe cei desăvârșiți în virtute, ci pe toti câți se străduiesc spre desăvârșire, chiar dacă n-au ajuns încă la ea. Nimic nu-i împiedică pe aceștia să se sfințească și ei prin împărtășirea cu Sfintele Taine și să devină sfinți, așa precum și Biserica întreagă se numește sfântă.

Cele trei tropare ale dansului liturgic din cadrul Tainei Cununiei

Legătura neîntreruptă a iubirii dintre soți este prefigurată și de dansul sacru ce are loc spre finalul ceremoniei Tainei Cununiei, când mirii și nașii prinși de mâini sunt conduși de către preot în jurul mesei, intonându-se trei tropare sau cântări: „Isaie dănțuiește”; „Sfinților mucenici”; „Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule”.

Prezentul veşnic al lui Dumnezeu

Nu putem trăi în trecutul care nu există şi să îi acordăm astfel o existenţă pe care nu o are. Să spunem că am trecut printr-o experienţă tristă şi să continuăm să o retrăim la infinit. Acelaşi lucru este valabil şi pentru viitor.

Încununarea mirilor, simbol al victoriei

Punerea cununiilor pe capul mirilor semnifică reașezarea omului la rangul de coroană a creației, de stăpân al făpturii, dar totodată semnifică și cununa martirilor, fiindcă Taina Cununiei este o cruce, o jertfă a soților. Jertfa înseamnă înfrânarea patimilor și învingerea pornirilor egoiste prin îngăduință, răbdare și autodăruire reciprocă. 

„Botează-te și postește!” – sfatul dat de Sfântul Serafim unui tânăr ateu

Deodată, îl vede pe Arhiepiscopul Serafim în fața lui, ca viu. Vlădica l-a binecuvântat și i-a zis: „Botează-te și postește!”. După aceea a dispărut.

Pagini