viata de sfant

Teodot – sfântul cârciumar

Episcopul Teodot al Ancirei, viitorul Sfânt, avea o casă de oaspeți în care oferea loc de odihnă și masă pentru drumeți. Din munca sa ajuta pe cei aflați în nevoie, fără să fie știut de nimeni. Toți cei din cetate îl știau drept cârciumar dar, în taină, Teodot avea o misiune sfântă – aduna trupurile mucenicilor de la locul execuțiilor și le îngropa pe cheltuiala sa.

Un „ratat al vieții” a devenit modelul unei lumi întregi

Să nu uităm că, adesea, singura Biblie pe care unii oameni vor avea prilejul s-o citească este chiar viața noastră de creștini care-și asumă creștinismul lor, lucrându-l în fiecare aspect al traiului de zi cu zi. Singurul Hristos cu care mulți vor face cunoștință va fi doar Acela care le va vorbi prin gura noastră sau îi va ajuta cu mâinile noastre. Poate că vom simți cum inima noastră se lasă cucerită, încet-încet, de dorința de a nu-L mai ține pe Dumnezeu aruncat într-un ungher al vieții, ci de a-L invita în casa și în inima noastră. Și vom înțelege că multe se pot negocia, dar nu și bucuria de a fi și de a rămâne, cu orice preț, ai lui Hristos.

Sfântul Nicolae Vlahul din Aminciu – un aromân în Împărăţia lui Dumnezeu

Românii din Aminciu îţi vor spune pe nerăsuflate viaţa Sfântului Nicolae. O ştiu până şi copiii… Este sfântul lor, din satul şi din neamul lor – al unui popor care parcă se încăpăţânează să spună istoriei că e aromân şi că vorbește limba armânească, soră bună cu româna, chiar dacă se aude la mii de kilometri de România.

Acasă la Cuvioasa Matrona, „Sfânta Parascheva” a Moscovei

Ne-am închinat cu evlavie în biserica mare a așezării monastice, apoi ne-am alăturat impresionantului rând ce aștepta să se atingă de moaștele Sfintei Matrona. Aveam impresia că ne aflăm la Iași, fiindcă numai la Sfânta Parascheva mai poți vedea atâția credincioși la un loc și, mai cu seamă, foarte mulți tineri dornici să-i spună păsul.

Poporul georgian – binecuvântat sub domnia Sfintei Împărătese Tamara

„Fraţilor! Nu îngăduiţi ca inima să vă tremure dinaintea mulţimii vrăjmaşilor, căci Dumnezeu este cu noi! Aveţi încredere numai în Dumnezeu, îndreptaţi-vă inima întru dreptate către El, iar toată nădejdea să o aveţi în Crucea lui Hristos şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu!”

Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul, Ocrotitorul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului

Din documentele vremii aflăm că acest vlădică a fost un neobosit păstor sufletesc, cu mare grijă pentru turma sa şi, totodată, un dârz apărător al dreptei credinţe, într-o vreme în care duşmanii Ortodoxiei reuşiseră, prin diferite mijloace, să sfărâme unitatea religioasă şi sufletească a românilor transilvăneni şi când făceau sforţări mari ca să înstrăineze şi pe românii din Maramureş de la legea strămoşească.

De la desfrânare la cununa muceniciei

Evdochia a fost o desfrânată vestită. Dar, apoi ea a plâns cu amar pentru păcatele ei, s-a retras în pustie în asceza cea mai aspră, şi mai la urmă a luat cununa muceniciei.

Mucenicul Mamant – sfântul prieten al fiarelor

Cu porunca lui Dumnezeu, se adunau la Sfântul Mamant, în pustia aceea, fiarele, ca oile la păstor şi ca nişte pricepute îşi plecau urechile lor la cuvintele Sfântului şi i se supuneau. Hrana lui era lapte de animale sălbatice pe care, mulgându-le, făcea brânză de mâncare nu numai pentru el, ci şi pentru săraci.

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum – cuvânt al Înaltpreasfințitul Părinte Calinic

Sfântul Emilian, soldat roman în cetatea Durostorum (Silistra de astăzi, în Bulgaria), a pătimit în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363), numit astfel întrucât a renunțat la credinţa creştină, declarându-se pontifex maximus, adică mai-marele preoţilor idolatri. În timpul unui ospăț în cinstea celor care îi persecutau pe creștini, Emilian a intrat în templul din cetate şi a distrus cu un ciocan de fier toate statuile zeilor, a răsturnat jertfelnicele şi cele așezate pe ele, după care a închis uşa şi s-a retras ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. A fost condamnat pentru această faptă la diferite torturi, dându-și mucenicescul sfârșit în ziua de 18 iulie 362.

Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei - de la portret la icoană – partea a II-a - Pridvoarele credinței

Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei - de la portret la icoană – partea a II-a - Pridvoarele credinței, 26 mai 2018

Pagini