Am mâncat, dar ne-am hrănit?

Cuvinte duhovnicești

Am mâncat, dar ne-am hrănit?

    • Am mâncat, dar ne-am hrănit?
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Hrană sufletească este şi rugăciunea, „pâinea cea de toate zilele” a sufletului nostru. Dar chiar Iisus Mântuitorul S-a dat pe Sine Însuşi ca hrană pentru viaţa şi mântuirea sufletelor noastre, în împărtășirea cu Trupul și Sângele Său.

Cuvântul lui Dumnezeu este hrană pentru sufletul nostru. Căci „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4; Ieremia 15, 16). Ferice de cei ce simt „o foame şi o sete de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu” (Amos 8, 11). Hrană sufletească este şi rugăciunea, „pâinea cea de toate zilele” a sufletului nostru.

Dar sufletului nostru i s-a dat o hrană şi mai scumpă decât aceasta. Chiar Iisus Mântuitorul S-a dat pe Sine Însuşi ca o hrană pentru viaţa şi mântuirea sufletelor noastre. Jertfa Lui cea sfântă este cea mai scumpă hrană a sufletului nostru.

Deci, luând Iisus pâinea şi binecuvântând, a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”; şi, luând paharul, a zis: „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu... care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-28).

(Preot Iosif Trifa, Mai lângă Domnul meu, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 63)