Iubești atunci când primești pe cineva în suflet, când ți-l împropriezi, când îi faci loc în inima ta. Aceasta înseamnă să-l iubești. Câtă vreme îl ții în afară de tine, câtă vreme îl ții departe de tine, câtă vreme îl respingi sau îl împingi pe cineva, câtă vreme îl marginalizezi pe cineva, câtă vreme îl ocolești, nu-l iubești.

Când îl iubești, îl primești, îl faci al tău. Face parte din lumea ta de gând, face parte din inima ta, intră în cuprinsul ființei tale, intră în componența ta, face parte din tine însuți. Atunci îl iubești.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, 2007, p. 39)