Când cugetul nostru este în întregime îndreptat către Dumnezeu toate întrebările încetează. Rămâne una singură: Cum să avem Duhul în noi și să-L păstrăm?

În avântul duhului nostru către Dumnezeu putem atinge starea de rugăciune curată. Când rugăciunea devine curată, o viziune de alt ordin se naște în om. Tot ceea ce și-a însușit în această lume, fie prin cercare, fie prin studiu, este depășit. În starea de rugăciune omul nu își cunoaște nici vârsta, nici condiția socială sau ierarhică. Toate amănuntele vieții pământești sunt depășite. Pricepem mai îndeaproape înțelesul cuvântului lui Hristos: „În acea zi nu mă veți mai întreba nimic”.

Cum trebuie să ne purtăm în biserică? Trebuie să fim încordați și concentrați; să avem o încordare, adică o foarte mare luare-aminte, spre a nu fi risipiți de către cele din afară și de gânduri străine.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 58-59)