Viața duhovnicească oferă mari bucurii. Primești aripi, scapi de lume, nu mai ții seamă de nimic. Devii ca un copil și Dumnezeu locuiește în inima ta. Ea este bună și dulce, dar pretinde luptă.

Pentru a se mântui, omul trebuie să se spele în sângele și lacrimile sale. Sfinții Mucenici s-au spălat în sângele lor; noi să vărsăm măcar câteva lacrimi. Nu cunosc nicio biserică care să nu fie frumoasă. Simți același lucru peste tot: intrând într-un mic paradis, unde există doar o icoană, ne este de ajuns. Dumnezeu este prezent peste tot. Să nu gândim că El se află doar în bisericile mari și impresionante!

(IPS Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viață morală curată, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 58)