- Călugăria este fericire.

- Într-adevăr, explica părintele Varsanufie, acea bucurie duhovnicească pe care o dă mănăstirea, este atât de mare încât într-o clipă se pot uita toate durerile vieţii: şi din lume, şi din mănăstire. Diavolul lucrează puternic, vrând să-i îndepărteze pe oameni de la slujirea lui Dumnezeu (în lume el realizează acest lucru foarte uşor).

În mănăstire îi este mai greu să se lupte, pentru că duhul răutăţii într-atât urăşte mănăstirea şi prin toate mijloacele se străduieşte să o ponegrească în ochii oamenilor neexperimentaţi. Nu voi greşi spunând că cea mai înaltă fericire o pot dobândi monahii. În lume te poţi mântui, dar ca să te curăţeşti pe deplin, să te speli de omul cel vechi, să te ridici până la înălţimea cea întocmai cu a îngerilor, până la cea mai înaltă creaţie spirituală este cu neputinţă în lume”.

(Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 215)