Călugărul și călugăria, în concepția părintelui Nicolae Steinhardt
Călugărul nu poate prin definiție să fie zgârcit, meschin, îngrijorat, alarmat. Degajarea și detașarea sunt două mari virtuți monahale, cărora li se adaugă, – paradoxal – dragostea de viață (adică de Dumnezeu) și netemerea de moarte (adică de despărțirea sufletului de trup).
Călugăria e ostășie, deci ținută, demnitate. Să nu uităm că suntem slujitorii, „prietenii” unui mare Senior, unui Cavaler care ne-a lăsat drept moștenire discreția (când postim, când ne rugăm, când facem milostenie), iertarea, puterea de a uita răul ce ni s-a făcut, nobila putere de a ne ruga pentru cei ce ne urăsc, dărnicia, sila de contabilitate și socoteli, de grija pentru bănuți și părăluțe, care când Iuda și apostolii toți s-au indignat că se risipește bunătate de mir în valoare de 300 dinari i-a dojenit și învățat a deosebi risipa de jertfă, care lui Iuda i S-a adresat cu apelativul „prietene”, care nu a tremurat și nu a bolborosit vorbe de scuză în fața sinedriului ori a dregătorului, care mereu a dăruit și răsplătit boierește, clătinat și îndesat, har peste har, însutit, înmiit, a înmulțit pâinile, peștii și vinul, a binecuvântat și a iubit belșugul.
Călugărul nu poate prin definiție să fie zgârcit, meschin, îngrijorat, alarmat. Degajarea și detașarea sunt două mari virtuți monahale, cărora li se adaugă, – paradoxal – dragostea de viață (adică de Dumnezeu) și netemerea de moarte (adică de despărțirea sufletului de trup). Celor din tagma aceasta nu le este îngăduit a se văita, a geme, a regreta bunurile pierdute, lor se cade să le fie mereu la îndemână fraza lui Eugen Ionescu (acum împăcat cu Dumnezeu): „Să fim oricând în stare să pierdem totul de la o clipă la alta”.
Călugărul, desigur, e și el boier în felul său, căftănit ca atare prin dragostea și harul lui Hristos. Și nu-i strică să-și repete cuvintele rostite de Al. O. Teodorescu fostului cleric Damian Stănoiu (care se indignase că-n vitrina unei librării cărțile sale fuseseră așezate mai la margine decât ale lui Păstorel): Arta, să știi domnia ta, Părințele, că e boierie. Așa și monahismul: boierie este!
(Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Editura Dacia, 1997, pp. 302-303)
Fericitul Iacov se distingea încă din copilărie de ceilalți
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro