„Călugărul, e şi el boier în felul său, căftănit ca atare prin dragostea şi harul lui Hristos...”

Călugărul nu poate prin definiţie să fie zgârcit, meschin, îngrijorat, alarmat. Degajarea şi detaşarea sunt două mari virtuţi monahale, cărora li se adaugă, – paradoxal – dragostea de viaţă (adică de Dumnezeu) şi netemerea de moarte (adică de despărţirea sufletului de trup). 

Călugăria e ostăşie, deci ţinută, demnitate. Să nu uităm că suntem slujitorii, „prietenii” unui mare Senior, unui Cavaler care ne-a lăsat drept moştenire discreţia (când postim, când ne rugăm, când facem milostenie), iertarea, puterea de a uita răul ce ni s-a făcut, nobila putere de a ne ruga pentru cei ce ne urăsc, dărnicia, sila de contabilitate şi socoteli, de grija pentru bănuţi şi părăluţe, care când Iuda şi apostolii toţi s-au indignat că se risipeşte bunătate de mir în valoare de 300 dinari i-a dojenit şi învăţat a deosebi risipa de jertfă, care lui Iuda i S-a adresat cu apelativul „prietene”, care nu a tremurat şi nu a bolborosit vorbe de scuză în faţa sinedriului ori a dregătorului, care mereu a dăruit şi răsplătit boiereşte, clătinat şi îndesat, har peste har, însutit, înmiit, a înmulţit pâinile, peştii şi vinul, a binecuvântat şi a iubit belşugul.

Călugărul nu poate prin definiţie să fie zgârcit, meschin, îngrijorat, alarmat. Degajarea şi detaşarea sunt două mari virtuţi monahale, cărora li se adaugă, – paradoxal – dragostea de viaţă (adică de Dumnezeu) şi netemerea de moarte (adică de despărţirea sufletului de trup). Celor din tagma aceasta nu le este îngăduit a se văita, a geme, a regreta bunurile pierdute, lor se cade să le fie mereu la îndemână fraza lui Eugen Ionescu (acum împăcat cu Dumnezeu): „Să fim oricând în stare să pierdem totul de la o clipă la alta”.

Călugărul, desigur, e şi el boier în felul său, căftănit ca atare prin dragostea şi harul lui Hristos. Şi nu-i strică să-şi repete cuvintele rostite de Al. O. Teodorescu fostului cleric Damian Stănoiu (care se indignase că-n vitrina unei librării cărţile sale fuseseră aşezate mai la margine decât ale lui Păstorel): Arta, să ştii domnia ta, Părinţele, că e boierie. Aşa şi monahismul: boierie este!

(Nicolae Steinhardt, Monahul Nicolae Delarohia, Dăruind vei dobândi, Editura Dacia, 1997, pp. 302-303)

De la același autor

Ultimele din categorie