Când punem voința noastră în slujba voii lui Dumnezeu

Voinţa este o putere care conduce toată lucrarea sufletului. Scopul de căpetenie al acestei activităţi este de a îndrepta lucrarea sufletului şi a puterilor sale, după cerinţele legii lui Dumnezeu şi ale conştiinţei, spre împlinirea voinţei lui Dumnezeu.

În prima perioadă a vieţii de dincolo de mormânt, sufletele, în Rai ca şi în iad, rămân în unire, în legătură şi în comuniune cu cei vii ce sunt pe Pă­mânt. Ele îşi amintesc de cei ce le erau scumpi pe Pământ şi-i iubeau. Cu toate acestea, cei ce au avut ură pentru aproapele lor, şi care nu s-au vindecat de acest rău, continuă a urî şi dincolo de mormânt, în gheenă, unde nu este iubire.

Voinţa este o putere care conduce toată lucrarea sufletului. Scopul de căpetenie al acestei activităţi este de a îndrepta lucrarea sufletului şi a puterilor sale, după cerinţele legii lui Dumnezeu şi ale conştiinţei, spre împlinirea voinţei lui Dumnezeu.

Faptele voinţei pot fi conforme sau neconforme legii lui Dumnezeu şi a conştiinţei. Această conformitate sau neconformitate, începută pe Pământ, se trans­formă dincolo de mormânt, ori într-o identitate deplină cu voinţa lui Dumnezeu, ori într-o unire cu vrăjmaşul adevărului, în duşmănie către Dumnezeu.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 346-347)

De la același autor

Ultimele din categorie