Câtă nevoie avem unii de alții, ce greu îi e celuilalt să viețuiască împreună cu noi, ce important e pentru noi să fim sprijin unii altora! Suntem o gloată în mișcare făcută din același pământ, într-o lume din care am pierdut cea mai mare parte a bogățiilor noastre duhovnicești, în mers către Împărăția lui Dumnezeu, dar ne asemănăm atât de mult cu evreii din Vechiul Testament, care au pierdut siguranța statutului de sclavi din Egipt, care au traversat și linia de frontieră, Marea Roșie, dar care se aflau încă atât de departe de Pământul Făgăduinței…

Cei mai mulți dintre noi încă rătăcim (căutând calea) prin pustie. Avem nevoie unii de alții așa cum cei ce călătoresc prin pustie au nevoie unii de alții, pentru a nu muri, pentru a nu pierde direcția, pentru a nu pierde curajul, pentru a ne continua călătoria. În timpul acestei călătorii unii vor îmbătrâni, alții vor slăbi pe drum, alții se vor îmbolnăvi, și vom avea nevoie de multă milostivire, de împreună-pătimirea altora și de sprijin pe tot parcursul călătoriei.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viață rugăciune, Editura Sofia, p. 99-100)