Pentru noi, cei care am primit darul lui Hristos, bucuria nașterii Sale trebuie să izvorască din faptul că suntem fii ai lui Dumnezeu. Dacă sărbătoarea Cră­ciunului nu înseamnă întruparea, creșterea, suferința, moartea și învierea lui Emanuel pentru noi, cu noi și în noi, atunci nu înseamnă nimic, încredințați fiind că nu este nimic din ceea ce ne cere Hristos să facem în viață, care să nu fi fost făcut de El mai întâi. Toate momentele din viața Sa sunt prilejuri pentru noi de apropiere de Dumnezeu. Din acest motiv, Crăciunul este o re-creație perpetuă a universului și a lumii, dar și a fiecăruia dintre noi, chemați să devenim fiii lui Dumnezeu după har, prin Hristos Care „S-a dat pen­tru păcatele noastre și a înviat pentru îndreptarea noastră” (Romani 4, 25).

(Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții – O sinteză pentru omul grăbit, Editura Pars Pro Toto, Iași, 2014, p. 60)