Pe rugăciune o ajută mult milostenia, deoarece „milostenia este aripă a rugăciunii” (Scara, cuvântul 28). Iarăși, pe rugăciune o ajută liniștea și înfrânarea, după cuvântul ce zice: „Din sămânța sudorii postului crește spicul întregii înțelepciuni și liniștea este vârf al desăvârșirii celor ce se roagă”.

Și iarăși: „cela ce de frumusețea rugăciunii s-a atins, va fugi de mulțime ca un asin sălbatic”. Pe rugăciune o ajută smerenia, deoarece, după Sfinții Părinți, „cela ce nu se socotește pe sine că este un păcătos, rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu”, zice Sfântul Isaac Sirul.

Și iarăși, pe rugăciune o ajută umilința, după același Sfânt Părinte care zice că „lacrimile întru rugăciune sunt semn al milei lui Dumnezeu” (Filocalia, vol. X, Cuvântul 33). Sunt încă multe alte fapte bune care ajută sfânta rugăciune, dar acestea sunt cele mai importante.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 95)