Cea mai ușoară cale de mântuire este cea a celor blânzi și smeriți cu inima

Cu blândețea dobândim pe oameni, iar cu smerenia alungăm pe diavoli și chemăm în ajutorul nostru pe îngeri.

Spuneți-mi ceva despre blândețea și smerenia Domnului.

Despre aceste două virtuți ne grăiește Însuși Hristos, zicând: „Învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Iar la fericiri, zice Domnul: „Fericiți cei săraci (smeriți) cu duhul, că acelora este Împărăția Cerurilor” și mai departe zice: „Fericiți cei blânzi că aceia vor moșteni pământul” (Matei 5, 5). Prin aceste două fericiri, Mântuitorul ne spune că cei smeriți și blânzi la inimă moștenesc atât pământul cât și Împărăția Cerurilor, adică atât bunătățile și fericirea vieții pământești, cât și fericirea vieții veșnice, pentru că pe cei blânzi și smeriți toată lumea îi iubește, îi respectă, îi ascultă și se folosește de ei. Cea mai ușoară cale de mântuire este cea a celor blânzi și smeriți cu inima. Cu blândețea dobândim pe oameni, iar cu smerenia alungăm pe diavoli și chemăm în ajutorul nostru pe îngeri. Cei blânzi și smeriți cu inima au mai puține ispite în viața aceasta, adică „află odihnă sufletelor lor”, pentru că prin blândețe îmblânzesc și câștigă dragostea tuturor oamenilor, iar prin smerenie ard pe diavoli și îi alungă departe de ei.

Spun Sfinții Părinți că blândețea stă între mânie și dragoste. Apoi adaugă: „Blândețea să nu te ducă până la lașitate; nici dragostea să nu te ducă până la nepăsare”. Deci, trebuie să folosim cu grijă blândețea, care stă totdeauna la mijloc, între mânie și dragoste. Nici atât de blânzi încât să se hulească Evanghelia și numele lui Dumnezeu înaintea noastră din pricina dragostei; nici cu totul aspri și neînduplecați, încât să pornim spre mânie și răzbunare pe aproapele nostru. Iar despre smerenie spun Sfinții Părinți că este haina lui Hristos, pentru că a luat trup omenesc pentru mântuirea noastră. Hristos a primit în trup patimile firii neprihănitoare, ca foamea, setea, durerea, oboseala. Iar patimile firii păcătoase, adică păcatele, nu le-a primit Hristos.

(Arhimandritul Ilie CleopaNe vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 5, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 56-57)

De la același autor

Ultimele din categorie