Ceea ce fac Eu tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta. (loan 13,7)

Aceste cuvinte sunt mereu valabile. Pentru a le înţelege sensul avem nevoie de o credinţă puternică şi de o aştep­tare răbdătoare. Uneori avem impresia că viaţa noastră nu este decât un lung şir de necazuri şi încercări. Să ne amin­tim atunci că Domnul îşi urmăreşte propriile Sale scopuri şi intenţii în privinţa aceasta, că „direcţionează” evenimentele potrivit planului Său, iară să înceteze a ne purta de grijă. La El totul apare în armonie, acolo unde noi vedem învălmă­şeală şi dezordine. De aceea, să nu ne tulburăm. Credinţa este asemenea zorilor; când se ivesc zorile, înseamnă că zi­ua este aproape. Uneori nu ştim ce ne va aduce ziua de mâi­ne, stăm pe marginea prăpastiei şi n-avem curaj să privim în jos. Când nu ne vom mai putea ru­ga, vom suspina către Domnul. Când şi suspinele noastre vor amuţi, vom rămâne în aşteptare. Ferice de cel ce aşteap­tă cu răbdare izbăvire de la Dumnezeu. Lumea întreagă se află în zbucium, ca şi inima noastră. Dar, dacă ne vom spri­jini pe credinţă, vom birui lumea. Domnul vrea să ne spele picioarele, aşa cum ar fi vrut să i le spele şi lui Petru, dar el nu înţelegea de ce voia să facă aceasta. Să ne lăsăm în voia Lui, fiindcă dacă nu ne va spăla picioarele, nu ne vom fa­ce părtaşi Lui. Nebănuite sunt căile Sale, nepătrunse ges­turile Sale, dar atunci când vom ajunge la capătul drumului, le vom înţelege; vom vedea că în toate stă un singur bine şi o singură iubire. Curaj, continuaţi-vă drumul! Adevărul nu stă în cele văzute, ci în cele nevăzute. Lumina lui Hristos care luminează cele nevăzute să vă lumineze şi să vă adu­că linişte!

(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 366)