„Cruţă-Te pe Tine, Doamne! Nu Te sui în Ierusalim! Stai aici, nu cumva să mori!”

Tu Mă opreşti să merg la moarte? Dacă nu Mă duc Eu la moarte, nu se mântuieşte tot neamul lui Adam care stă în iad de 5508 ani. Dacă nu voi merge pe Golgota întâi ca să sufăr până la moarte şi moarte de cruce, tot neamul omenesc nu poate să fie mântuit; că pentru asta am venit în lume, să-Mi vărs sângele şi să mor pentru neamul omenesc, din dragostea pe care o am către el.

Dar tot atunci, cu opt zile înainte de Schimbarea la Faţă, Petru, fiind lăudat aşa de tare pentru dreapta lui credinţă, primeşte şi o ocară de la Hristos. Că Mântuitorul începe să predice despre patima Lui, de suferinţele Lui, pe care avea să le sufere în Ierusalim, şi zice: Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor păcătoşi; şi-L vor batjocori pe El, şi-L vor bate, şi-L vor scuipa, şi-L vor răni, şi-L vor răstigni, şi-L vor omorî pe El, iar a treia zi va învia (Matei 16, 21; 20, 18). Petru, care Îl iubea foarte mult pe Mântuitorul, căuta să-l oprească, să nu meargă la răstignire: Doamne, să nu-ţi fie Ţie una ca asta! (Matei 16, 22). „Cruţă-Te pe Tine, Doamne! Nu Te sui în Ierusalim! Stai aici, nu cumva să mori!” Atunci Mântuitorul se întoarce la Petru şi-i spune cu mânie: Înapoia Mea, satano, că nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor! (Matei 16, 23). Iar pe Petru îl numeşte satana, căci cuvântul satana înseamnă potrivnic, că i se împotrivea lui Hristos să nu împlinească planul mântuirii neamului omenesc, să nu meargă la moarte. În felul ăsta îl numeşte „satana”. Adică „tu Mă opreşti să merg la moarte? Dacă nu mă duc Eu la moarte, nu se mântuieşte tot neamul lui Adam care stă în iad de 5508 ani. Dacă nu voi merge pe Golgota întâi ca să sufăr până la moarte şi moarte de cruce, tot neamul omenesc nu poate să fie mântuit; că pentru asta am venit în lume, să-Mi vărs sângele şi să mor pentru neamul omenesc, din dragostea pe care o am către el. Tu vrei să rămân pe Tabor? Dar la Golgota cine are să meargă? Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor şi nu voi duce crucea pe Golgota, proorocia lui Isaia Proorocul, care zice: Dat-am spatele Meu spre bătăi şi obrazul Meu spre scuipări şi n-am întors faţa Mea de către ruşinea scuipătorilor (Isaia 50,6), unde se va împlini? Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, cum se va împlini Scriptura, care zice: Şi n-avea El chip nici asemănare, om ce ştia să rabde dureri şi plin era de răni, şi cu rana Lui, noi toţi ne-am vindecat? (Isaia 53, 2-5). Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, unde se va împlini Scriptura, care zice: Şi cu cei fără de lege S-a socotit? (Isaia 53, 12), că L-a răstignit între doi tâlhari. Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, unde se va împlini Scriptura, care zice: Vedea-vor pe Care L-au împuns, când mă va împunge cu suliţa în coastă, după proorocia lui Zaharia Proorocul, (Zaharia 12, 10)? Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, proorocia lui David Proorocul, care zice: Dat-au spre mâncarea Mea fiere şi în setea Mea m-au adăpat cu oţet (Psalmi 68, 25), cum se va împlini? Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, Scriptura care zice: Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi, (Psalmi 21, 20), unde se va împlini? Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, şi nu mă voi duce să-Mi curgă tot sângele pe Cruce, ca să rămână oasele goale, unde va fi proorocia psalmului care zice: Numărat-au toate oasele Mele, iar ei stăteau şi se uitau la Mine? (Psalmi 21, 19). Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor să-Mi faci colibă, proorocia care zice: Străpuns-au mâinile Mele şi picioarele Mele şi M-au răstignit, (Psalmi 21, 18), unde se va împlini? Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, cum se va împlini Scriptura, care spune: El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rana Lui, noi toţi ne-am vindecat? (Isaia 53, 5). Şi dacă Eu voi rămâne pe Tabor, Petre, porţile cele de aramă cine le va deschide, pentru că zice Scriptura: Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, ca să intre Împăratul slavei”, şi celelalte (Psalmi 23, 7, 9). Şi aşa, pe Petru îl mustra conştiinţa, căci căuta să-L oprească pe Mântuitorul, să nu meargă la răstignire. Iar Hristos zice: „Eu vă arăt pe Tabor cine sunt Eu, dar mergem dincolo la Golgota pe celălalt munte şi acolo voi suferi să împlinesc Scriptura, să mă duc întru slava pe care am avut-o la Părintele Meu mai înainte de întemeierea lumii şi să ridic firea lui Adam de-a dreapta măririi întru cele înalte”.

(Ne vorbește părintele Cleopa, Vol. 7, Ediție îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mânăstirea Sihăstria, 2004, p. 17)

De la același autor

Ultimele din categorie