Însuși Mântuitorul nostru ne-a arătat modul în care ne putem păstra libertatea. El zice în pericopa evanghelică: „Să-și ia crucea lui și să-Mi urmeze Mie”. Într-adevăr, numai în acest fel putem rămâne liberi. Iar că libertatea înseamnă faptul de a-I urma Lui, Domnul o arată în altă parte, zicând: „Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi”. Deci dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr.

Așadar, liberi putem fi dacă vom asculta cuvântul Domnului Iisus și dacă vom rămâne în El, luându-ne crucea și urmându-L. Tâlcuind sensul cuvintelor Domnului și prezentându-l după modul duhovnicesc de lectură, Domnul nostru Iisus Hristos pare a spune: „Dacă cineva voiește să fie liber, să își lepede trupul cu patimile și poftele lui și să ia crucea răbdării în necazuri și strâmtorări, fiind păzitor întru toate al cuvintelor Mele” – adică depărtarea de păcat, alegerea binelui, credința în Fiul lui Dumnezeu, fiindcă El este Calea și Adevărul și Viața. Iar altminteri nu poate fi, căci cel ce se supune păcatului, rob este păcatului, iar cel ce nu iubește binele, adică pe Iisus Hristos, acela nu ține poruncile, și libertate întru acela nu este. Fiindcă Domnul este însuși duhul libertății, căci acolo unde este duhul Domnului, acolo este și libertatea. De aici, cel ce nu urmează lui Hristos rămâne în robie, fiindcă Hristos nu l-a eliberat pe el. Dacă, prin urmare, vrem să fim liberi, trebuie să ascultăm cuvântul Eliberatorului și să îl primim și să îl păzim în inimile noastre, pentru a putea recunoaște adevărul prin care devenim liberi. Altfel, vom rămâne robi păcatului și slujitori ai patimilor noastre. Liberi pentru a păcătui, robi pentru a face bine.

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Zece cuvântări bisericești la Postul Mare. Despre îngrijirea sufletului, traducere Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, 2015, pp. 138-139)