Domnul nostru Iisus Hristos și Dumnezeul nostru zice în Sfintele Evanghelii: „Deci, și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni” (Luca, 12, 40). Nevoiți-vă a intra prin poarta cea strâmtă, care duce la viață.

Să călătorim pe calea aceasta, fraților, ca viața veșnică să moștenim. Călătoriile acestea sunt cu necazuri, dar odihna este fericită. Călătoriile acestea sunt cu întristare, dar răsplătirea este cu bucurie. Călătoriile acestea sunt strâmte, dar sălașul este desfătat. Călătoriile acestea sunt: pocăința, ajunarea, rugăciunea, umilința, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, îngrijirea sufletului, culcarea pe jos, nespălarea, foamea, setea, mâncarea uscată, goliciunea, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinările, plecarea genunchilor, necinstirile, gonirile, răpirile, osteneala cu mâinile, primejdiile, a fi defăimați și a răbda, a fi urâți și a nu urî, a pătimi rele și cu bine a răsplăti, a lăsa datornicilor datoriile, a ne pune sufletul pentru prieteni, iar mai pe urmă de toate, a ne vărsa sângele pentru Hristos, când vremea va cere.

Acestea sunt călătoriile porții celei strâmte și ale căii cele necăjite, care are răsplătirea cea fericită: Împărăția Cerurilor.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 419)