Cum să ajungem la smerenie și pocăință?

Cum să ne angajăm pe calea smereniei și a pocă­inței? Este dificil să vorbești despre asta în mod vala­bil pentru fiecare. Cred însă că inițiativa Îi revine lui Dumnezeu. Mă gândesc la Sfântul Pavel pe drumul Damascului. Cunoașteți istorisirea: mergea la Damasc pentru a persecuta pe creștinii de acolo și are această experiență a întâlnirii nemaipomenite, uluitoare cu Iisus Hristos.

Hristos Și-a început predica cu îndemnul la pocă­ință și convertire.

Cred că în existența fiecărui om intervine un ase­menea moment, un drum al Damascului, care are o chemare a lui Dumnezeu de a-L urma. Această che­mare poate să fie un îndemn pozitiv de a-L urma pe Dumnezeu, dar poate fi și sub forma unei nenorociri, a unei boli, a unei drame din viața noastră, care ne pune în fața unei alegeri decisive și ultime.

Problema este cum să continuăm. Există în viața spirituală un fel de lege: la început, omul primește harul, dar în mod inevitabil îl pierde, fiindcă în momentul în care primește harul nu este pregătit să-l păstreze. Altfel spus, Dumnezeu vine în întâmpinarea noastră chiar când suntem adânciți în păcat. Altfel, nu suntem capa­bili să continuăm viața în Hristos. (Părintele Symeon de la Essex)

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a IV-a, Editura Anastasia, 2004, p. 145)