Cum se creează în noi și cum se dezvoltă dragos­tea de Dumnezeu prin această rugăciune?

Fără îndoială, scopul vieții creștine este dragostea.

Aș reveni puțin la cele ce am spus mai înainte și anume la această devoțiune față de Maica Domnului, prin rugăciunea rostită cu ajutorul metaniilor. Cred că această credință ortodoxă este mult mai echilibrată din punct de vedere teologic și este foarte important să respectăm acest echilibru.

În legătură cu virtutea dragostei îmi vine acum în minte pasajul din Evanghelia Sfântului Ioan, în care Iisus spune: „Cel ce Mă iubește va împlini poruncile Mele și Tatăl Meu și Eu vom veni în el și Ne vom face lăcaș în el” (Ioan 14, 23). Părinții duhovnicești subliniază mereu că această cale este, înainte de toate, împlinirea poruncilor lui Hristos.

Și prin aceasta observăm că se trezesc în noi patimile. De aceea, adeseori când ne rugăm cu Rugăciunea lui Iisus, irump în noi tot felul de gânduri pătimașe, în timp ce, în mod normal, dorm. Cu toate acestea, calea începe cu pocăința și cu o fidelitate din ce în ce mai mare față de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și atunci dragostea va fi reve­lația prezenței în noi a darului lui Dumnezeu.

Cel care începe prin a se pocăi are foarte multe șanse de a ajunge la adevărata dragoste. Dar cel care începe cu dragostea nu are experiență și există toate șansele să nu ajungă prea departe. În „Scara” Sfântului Ioan Sinaitul se indică 30 de trepte, dragostea fiind tocmai ultima treaptă, pentru că, în fapt, în Domnul este adevărată decât atunci când vine de la Dumnezeu. (Părintele Symeon de la Essex)

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a IV-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 164-165)