De ce o numim „Maica Vieţii” pe Fecioara Maria

Maica Domnului, în calitate de „A Doua Evă”, a recapitulat firea şi alegerea hotărâtoare a Evei. Cu alte cuvinte, ea a fost om şi a fost fecioară, aşa cum era Eva înainte de cădere, dar în loc să aleagă să nu asculte de Dumnezeu, Maria a ales să facă voia Lui. Ea a acceptat cuvântul Lui şi L-a zămislit pe Hristos, Dumnezeiescul Cuvânt, Care S-a întrupat în pântecele ei.

La Facerea 3, 20, Septuaginta traduce numele ebraic „Eva” literal prin „viaţă” (ζωή): „Şi a pus Adam femeii sale numele, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii”. Clement Alexandrinul (secolul al II-lea) tâlcuieşte astfel acest pasaj: Femeia care a început fărădelegea a fost numită „Viaţă” pentru că este responsabilă pentru şirul celor care s-au născut şi au păcătuit. Astfel, ea a devenit mama şi a celor drepţi, şi a celor nedrepţi. Fiecare dintre noi se dovedeşte a fi drept sau de bunăvoie se arată neascultător. Cu alte cuvinte, precum ne spun Scriptura şi Părinţii, Eva a devenit mama biologică a neamului omenesc. Chiar dacă acceptăm sau nu acest termen literal, putem înţelege implicaţiile lui în ceea ce priveşte o moştenire comună. Această moştenire include o origine nobilă, de vreme ce Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea Sa (Facere 1, 26) şi ne-a dat, prin urmare, voinţă neîngrădită [liber arbitru]. Însă fiecare dintre noi are capacitatea de a săvârşi fapte bune sau rele. Povestea tragică a neamului omenesc, aşa cum o citim în Vechiul Testament, dă mărturie neîncetat despre eşecul lui Israel de a-şi ţine făgăduinţa sa iniţială sau de a păzi legământul său cu Dumnezeu.

Maria, Maica Domnului, în calitate de „A Doua Evă”, a recapitulat firea şi alegerea hotărâtoare a Evei. Cu alte cuvinte, ea a fost om şi a fost fecioară, aşa cum era Eva înainte de cădere, dar în loc să aleagă să nu asculte de Dumnezeu, Maria a ales să facă voia Lui. Ea a acceptat cuvântul Lui şi L-a zămislit pe Hristos, Dumnezeiescul Cuvânt, Care S-a întrupat în pântecele ei. Consecinţele acestei fapte, care izvorăsc atât din harul cu care a fost înzestrată Fecioara, cât şi din libera sa voinţă, sunt la fel de importante pentru restul omenirii – şi, într-adevăr, a întregii creaţii –, ca şi cele ale neascultării Evei. Întruparea a adus răscumpărare din moarte şi păcatul moştenit, împreună cu nădejdea mântuirii. Din acest motiv, Maria este cinstită în multe texte liturgice drept „Maica bucuriei” şi chiar ca „Maica Vieţii”. Ultimul epitet face aluzie tipologic la Eva, care este „Maica tuturor celor vii”. Se referă însă, în acelaşi timp, la faptul că Maria a născut Viaţa lumii, pe Hristos Însuși. Astfel, prin El, Fecioara Maria a ajutat la dăruirea vieţii veşnice tuturor celor care primesc Cuvântul Lui. 

(Mary B. Cunningham, Maica Vieții. Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului, traducere Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 108-109)

De la același autor

Ultimele din categorie