De ce unele fapte bune nu aduc niciun folos?

Cuvinte duhovnicești

De ce unele fapte bune nu aduc niciun folos?

Păcat este când cineva postește și nu mănâncă, dar vorbește de rău și are ciudă pe cineva. Ce folosește postul trupesc, dacă n-are postul sufletesc unit cu el. Sau face milostenie, dar face din avere de furat. Sau face fapta bună, dar se mândrește; amestecă cu slavă deșartă, cu mândrie. Iar i-a pierdut plata diavolul. Deci face fapta bună, dar nu-i bună, că-i amestecată cu răul.

Cele douăsprezece trepte ale păcatului – Introducere

Prima treaptă a păcatului este când cineva nu vrea să facă fapta bună. Dumnezeu a dat putere omului să facă toată fapta bună; şi el, dacă nu vrea să facă fapta bună, are păcat.

A doua treaptă a păcatului este când cineva face binele, dar cu scop rău. Sfântul Ioan Damaschin spune aşa: „Binele nu este bine, când nu se face bine”.

Bunăoară, să vă dau un exemplu: Cineva posteşte şi nu mănâncă, dar vorbeşte de rău şi are ciudă pe cineva. Ce foloseşte postul trupesc, dacă n-are postul sufletesc unit cu el. Sau face milostenie, dar face din avere de furat. Sau face fapta bună, dar se mândreşte; amestecă cu slavă deşartă, cu mândrie. Iar i-a pierdut plata diavolul. Deci face fapta bună, dar nu-i bună, că-i amestecată cu răul.

Sau face fapta bună cu scop rău. Fapta bună făcută cu scop rău trece de partea scopului, şi dacă scopul este rău şi fapta bună se face rea. Dacă scopul este bun, atunci fapta bună rămâne întemeiată şi bună.

Tot aşa, când face cineva fapta milosteniei, cu scopul de-a fi lăudat de oameni, sau rugăciunea sau postirea sau altă faptă bună, care nu priveşte spre slava lui Dumnezeu, ci spre alt scop oarecare lumesc, acea faptă bună este fără de suflet. Este moartă. Fapta bună are trup şi suflet. Trupul faptei bune este lucrarea ei, iar sufletul sau viaţa ei este scopul, dacă scopul este bun şi drept.

În treapta a doua a păcatului este şi lucrarea cea cu lipsă a faptei bune. Când cineva face fapta bună, dar n-o face desăvârşit, ci cu lipsă. Toată fapta bună trebuie să se facă desăvârşită şi plină, nu cu ştirbire. Când fapta bună este făcută cu lipsă şi nu desăvârşit, atunci ne aflăm în a doua treaptă a păcatului.

Vă dau un exemplu. Când cineva se roagă lui Dumnezeu, dar nu cu mintea şi cu inima, ci numai cu buzele şi cu gura, răspândindu-se cu mintea la lucrurile veacului de acum. Ori se gândeşte la târg, ori la ceea ce mai are de făcut, ori îşi aduce aminte că n-a dat mâncare la animale, orice altceva. Acela este în treapta a doua a păcatului.

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, volumul VI, ediția a II-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 36-38)

 

Citește și:

A treia, a patra și a cincea treaptă a păcatului

A șasea și a șaptea treaptă a păcatului

A opta treaptă a păcatului

A noua și a zecea treaptă a păcatului

Ultimele două trepte ale păcatului