Ce e nebunia pentru Hristos?

Sfântul Apostol Pavel vorbește de o nebunie pentru Hristos, dar în înțelesul că cel care este nebun pentru Hristos, împlinește poruncile lui Dumnezeu fără să se gândească ce consecințe are aceasta pentru cei care nu cred și pentru cei care disprețuiesc împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și pe care l-am socoti nebun.

Care sunt adevărații nebuni pentru Hristos? Ce e nebunia pentru Hristos?

În general creștinii erau socotiți un fel de nebuni de către păgani și a fi creștin însemna după ei a fi nebun. Nu există o metodă de nebuneală pentru Hristos. De exemplu, pe aici pe la noi am cunoscut unul care zicea despre el că e nebun pentru Hristos, apăi eu cred că acela era chiar nebun de cum se cade. Te întâlneai cu el și-ți trântea câte o vorbă așa, pe care Domnul Hristos cred că n-o putea binecuvânta. Și atunci nu e vorba de o metodă să devii nebun pentru Hristos, chiar dacă Biserica noastră are, pe Sfântul Simeon cel Nebun pentru Hristos și pe ucenicul său în cinstire, noi credem că a fi nebun pentru Hristos înseamnă a fi dezaprobat de oamenii care nu cred în Hristos.

Credeți că ar exista nebuni întru Hristos în contemporaneitate?

Eu să știți că n-am pus niciodată temei pentru un nebun întru Hristos. Vreau să urmez unui înțelept întru Hristos, nu unui nebun, chiar dacă-i pentru Hristos. Nu-mi place stilul ăsta de a-I sluji lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel – dacă într-adevăr există un stil, dacă nu-i într-adevăr o nebunie reală, că s-ar putea întampla și așa – vorbește de o nebunie pentru Hristos, dar în înțelesul că cel care este nebun pentru Hristos, împlinește poruncile lui Dumnezeu fără să se gândească ce consecințe are aceasta pentru cei care nu cred și pentru cei care disprețuiesc împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și pe care l-am socoti nebun. De exemplu, eu o dată am pățit o treabă: eram elev de liceu la Timișoara și aveam un profesor care ținea la mine și când o aflat că vreau să merg la Teologie, a zis: „Ce mă, ești nebun?”. Eu cred că n-am fost nebun, dar pentru el atunci am fost nebun. Deci el nu m-a urmat pe mine, pe nebunul de mine, ci zicea că eu sunt nebun. Eu mi-am văzut de treabă și mi-am văzut de „nebunie”, dacă asta era nebunie, dar eu n-am considerat că-i nebunie. Și n-am făcut niciodată lucruri prin care să se arate că sunt nebun. Am vrut să fiu înțelept, pentru că Dumnezeu binecuvântează înțelepciunea și nu nebunia.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 95-96)

De la același autor

Ultimele din categorie