Nu-i de mirare că sunt călugări, care dorm numai două ore. Adică este atât de dulce și de profund somnul acela de două sau trei ore după rugăciune, încât compensează mulțimea orelor.
– Cine se roagă din interior nu mai are nevoie de somn mult. Are odihnă interioară...
– Nu-i de mirare că sunt călugări, care dorm numai două ore. Nu-i de mirare deloc, îi înțeleg perfect. Adică este atât de dulce și de profund somnul acela de două sau trei ore după rugăciune, încât compensează mulțimea orelor.
– Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
– Să n-o faci pe fudulul în rugăciune... Tot timpul să te umilești. „Ăsta sunt, Doamne! Gol.” Eu tot timpul Îi spun lui Dumnezeu. Abia astăzi I-am spus ceva deosebit: „Doamne, traista mea este goală”.
(Preotul Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Evocări din trecut, Cartea Moldovei, Chișinău, 1995, p. 93)
Despre Părintele Dimitrie Bejan
Părintele Dimitrie Bejan a fost unul dintre marii mărturisitori și supraviețuitori ai temnițelor comuniste. Din 1942 până în 1948 a trecut prin mai multe lagăre sovietice, iar după 1948 a fost închis în pușcăriile țării natale tocmai pentru că susținuse în fața bolșevicilor adevărul că Basarabia și Bucovina sunt pământ românesc. Eliberat abia în 1964, este urmărit și prigonit de comuniști până după 1990, timp în care rugăciunile și sfaturile sale au întărit pe o mulțime de preoți și credincioși care îl cercetau. În ziua de 21 septembrie 1995 trece la Domnul, lăsându-ne câteva dintre cele mai cutremurătoare mărturii ale perioadei comuniste.
