Dumnezeu este dragostea după care în­setează fiecare dintre noi

„Cel mai tragic dintre toate nu este, după părerea mea, că oamenii su­feră, ci că mor fără să-L cunoască pe Dumnezeu.”

Vorbind despre Dumnezeu ca dragoste, părintele scrie că s-a încredințat pe deplin de acest adevăr. Un loc al epistolei sale este deosebit de limpede:

„De mult m-am încredințat că Dumnezeu este dragoste, după care în­setează fiecare dintre noi. M-am încredințat că ne caută, ne cheamă și că această dragoste a Lui pentru noi nu se schimbă atâta vreme cât nici noi nu ne schimbăm față de El, că încearcă întotdeauna să ne dobândească prin darurile Sale”.

Această cunoaștere a lui Dumnezeu i-a deschis orizontul duhovnicesc, așa încât a fost condus la concluzia că necunoașterea adevăratului Dumnezeu es­te o stare tragică pentru om. Înainte nu-l preocupau celelalte întâmplări sau situații tragice ale vieții omului pe cât îl preocupa faptul că oamenii îl ignoră pe Dumnezeu:

„Cel mai tragic dintre toate nu este, după părerea mea, că oamenii su­feră, ci că mor fără să-L cunoască pe Dumnezeu”.

Această cunoaștere a lui Dumnezeu care provine prin vederea dumneze­ieștii lumini, prin vederea adevăratului Dumnezeu, nu este o cunoaștere te­oretică, ci este o cunoaștere ce preface întreaga existență a omului și îi crește dorința pentru o comuniune mai adâncă și mai mare cu El. Omul, în situația aceasta, trăiește veșnicia, cu toate consecințele ei.

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul VlasieCunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 147)

De la același autor

Ultimele din categorie