Dumnezeul nostru este Dumnezeul Care spală picioarele omului

Să fim gata să ne spălăm picioarele unii altora, adică să ne curățim. De obicei, noi avem o tendință de denigrare, de a scoate în evidență niște neputințe, niște răutăți, niște insuficiențe.

Cugetarea aceasta este un gând care îți dă o cutremurare sufletească, atunci când te gândești că până la așa măsură S-a făcut Dumnezeu om, încât nu doar că a primit condiția umană, dar, în condiția umană fiind, S-a coborât până acolo unde trebuia să Se coboare.

Până unde S-a coborât Fiul lui Dumnezeu când S-a făcut om? S-a coborât până acolo unde era omul. A fost omul în iad? Fiul lui Dumnezeu S-a coborât în iad. A fost omul păcătos? S-a numărat Fiul lui Dumnezeu cu păcătoșii. A fost omul întinat? Domnul Hristos l-a ajutat să nu mai fie întinat. A avut omul trebuință de un ajutor, de o pildă, de un exemplu? Domnul Hristos S-a făcut pe Sine exemplu și a putut spune, după ce a spălat picioarele ucenicilor: „Voi Mă numiți pe Mine Învățătorul și Domnul și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pildă v-am dat vouă, ca și voi să faceți așa cum v-am făcut Eu vouă” (Ioan 13, 13-15).

N-ar fi fost de trebuință ca Domnul nostru Iisus Hristos să le spele picioarele ucenicilor, ci ei înșiși trebuiau să se spele, dar Hristos a vrut să facă aceasta ca să le dea un exemplu, ca și ei să facă la fel, să fie și ei cinstitori. Nu se pune problema spălării picioarelor, pentru că în părțile noastre nu există această uzanță socială; acolo exista. Sfântul Apostol Pavel zice că femeia văduvă să fie primită între văduve numai dacă este bine cunoscută pentru faptele ei bune, adică „dacă și-a crescut copiii și dacă a spălat picioarele sfinților” (I Timotei 5, 10).

Din punct de vedere duhovnicesc, toți trebuie să fim gata să ne spălăm picioarele unii altora, adică să ne curățim. De obicei, noi avem o tendință de denigrare, de a scoate în evidență niște neputințe, niște răutăți, niște insuficiențe, nefiind la măsurile Sfântului Macarie, despre care se spune în Pateric că „s-a făcut dumnezeu pământesc”. Este o expresie care te uluiește! Ce s-a întâmplat cu Sfântul Macarie? S-a făcut dumnezeu pământesc!

(Arhimandritul Teofil PărăianDin ospățul credinței, Editura Mitropoliei Olteniei, pp. 89-90)

De la același autor

Ultimele din categorie