Întreabă cineva dacă este suficient să-ţi ceri iertare de la Dumnezeu dacă ai greşit în faţa cuiva şi-ţi este ruşine să mergi la acea persoană.

Este foarte bine să-ţi ceri iertare de la Dumnezeu. Dar, dacă-ţi ceri iertare de la Dumnezeu, primeşti har şi, dacă primeşti har de la Dumnezeu, nu mai poate să-ţi fie nici ruşine, nu te mai poţi nici trufi în faţa celuilalt şi alergi cu bucurie şi-ţi ceri iertare. Altfel înseamnă că nu-ți ceri destul iertare de la Dumnezeu, îți pare ţie că ceri. Nu ai străpungerea ini­mii, n-ai primit har în schimbul rugăciu­nii tale, pentru că..., pentru că îl negli­jezi pe aproapele tău.

Dacă ai greşit, mai ales public, l-ai jignit sau altceva rău ai făcut, trebuie să mergi să-ţi ceri iertare, de multe ori chiar public. Apostolul Pavel, când a fost bă­tut pe nedrept şi, după ce a aflat că este cetăţean roman, a venit garda să-şi ceară iertare şi să-l slobozească din temniţă, zicând: „Iartă-ne, n-am ştiut că eşti cetă­ţean roman". El le-a zis: „M-aţi bătut în piaţă, în faţa adunării întregi, iar acum veniţi să-mi cereţi iertare în taină? În pia­ţă, acolo să mergeţi cu mine să spuneţi ce-aţi făcut!" Sigur că Apostolul n-avea nevoie de acest spectacol, dar voia să-i mustre şi voia să găsească încă un prilej pentru a propovădui Evanghelia. Le-a pus această condiţie. Noi nu punem con­diţii nimănui, dar, dacă am greşit, ne cerem iertare. Mai ales dacă am jignit public pe cineva, trebuie să ne cerem ier­tare public, ca să ştie şi oamenii care au fost de faţă că noi ne-am cerut iertare.

Dar dacă am greşit faţă de cineva vorbindu-l de rău, şi el nu a aflat, spun Sfin­ţii Părinţi în Patericul Sfântului Sava, nu este nevoie să mergi la el să-ţi ceri ierta­re, tulburându-l. Adică: „Ştii, Vasile, eu te-am vorbit de rău ieri, acolo..." îi faci o tulburare care n-are nici un rost. Mergi şi te spovedeşte duhovnicului şi vezi-ţi de viaţa ta. Însă în cazul în care ştii că el a aflat că l-ai vorbit de rău, mergi şi-ţi cere iertare. Aşa că, pe toate să le facem cu înţelepciune.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, pp. 79-81)