Evenimentul Învierii lui Hristos va rămâne trainic, peste veacuri, tocmai pentru că este real

Despre învierea şi apariţiile lui Hristos de după Înviere s-au scris multe scenarii, dintre cele mai bizare. S-a vorbit despre trupul astral, halucinaţii, înşelătorie şi escrocherie, despre plata ucenicilor şi a străjerilor, ca să spună că au adormit şi li s-a furat trupul lui Iisus din mormânt, că au primit bani şi L-au vândut, şi atâtea altele care nu au sfârşit.

Despre învierea şi apariţiile lui Hristos de după Înviere s-au scris multe scenarii, dintre cele mai bizare. S-a vorbit despre trupul astral, halucinaţii, înşelătorie şi escrocherie, despre plata ucenicilor şi a străjerilor, ca să spună că au adormit şi li s-a furat trupul lui Iisus din mormânt, că au primit bani şi L-au vândut, şi atâtea altele care nu au sfârşit. Asemenea lucruri se vor spune întotdeauna, fără număr, dar evenimentul Învierii lui Hristos va rămâne trainic, peste veacuri, tocmai pentru că este real. Este evenimentul cel mai mare al creştinătăţii. Acesta, aşa cum s-a spus, a pecetluit toate câte a făcut şi a învăţat Hristos de la Naşterea şi până la Răstignirea Lui. Şi repet că fără aceasta nimic serios nu are sens în lume. Învierea este mobilul şi fundamentul vieţii noastre, dar şi al învierii fiecăruia dintre noi, adică este esenţa ipostasului nostru. După Învierea Sa, Hristos a rămas timp de patruzeci de zile pe pământ, S-a arătat aşa cum am spus şi S-a înălţat „întru slavă” la Ceruri în ziua în care îi chemase pe ucenicii Săi în afară de Ierusalim, spre Betania, în Muntele Măslinilor.

 

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumeniţa, 2007, pp. 134-135)

De la același autor

Ultimele din categorie