Exemple de bărbăţie duhovnicească şi de înfruntare de către sfinţi a vrăjmaşului

Sfântului Ioan Colov diavolul i s-a arătat ca un şarpe mare, care i s-a încolăcit în jurul trupului şi-i umplea faţa de bale, încercând să-i risipească mintea de la rugăciune. Pe alt Sfânt, demonii l-au învârtit două săptămâni în aer pe o rogojină, dar n-au putut să-i îndepărteze mintea de la Domnul pe care Îl iubea.

Sfântul Nil ne dă câteva pilde de monahi sfinţi, care au suferit războaie înfricoşate din partea vrăjmaşului şi l-au biruit, făcându-l de râs.

Unui Sfânt diavolul i s-a înfăţişat în chipul unui leu, cu ghiarele înfipte în rărunchii acestuia, gata fiind să-i sfăşie carnea. În acest fel dorea să-l înfricoşeze şi să-şi coboare mâinile, întreru­pându-şi rugăciunea. Dar Sfântul şi-a coborât mâinile numai când şi-a isprăvit rugăciunea.

Sfântului Ioan Colov diavolul i s-a arătat ca un şarpe mare, care i s-a încolăcit în jurul trupului şi-i umplea faţa de bale, încercând să-i risipească mintea de la rugăciune. Pe alt Sfânt, demonii l-au învârtit două săptămâni în aer pe o rogojină, dar n-au putut să-i îndepărteze mintea de la Domnul pe care Îl iubea.

La avva Theodor au venit două vipere la picioare în timp ce vorbea cu ucenicii săi. El nu s-a speriat deloc, le-a făcut loc şi, după ce şi-a isprăvit cuvântul, le-a explicat fraţilor că satana dorea prin acei şerpi să-i întrerupă cuvântul sfânt.

Pe un alt Sfânt un şarpe otrăvitor îl muşca de picior în vremea rugăciunii, dar el nu-şi întrerupea lucrarea duhovni­cească. Şi întru nimic nu s-a vătămat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult decât pe sine însuşi. Rugându-se astfel, Sfinţii îl înfruntau pe diavol şi lucrările lui înfricoşătoare şi fizice. Cu curajul şi bărbăţia pe are le insuflă credinţa şi dragostea de Dumnezeu ei dispreţuiau până şi moartea, iar Dumnezeu era cu ei. Astfel au biruit viclenia vrăjmaşului.

La fel ca oamenii potrivnici şi duşmani, şi demonii cei vicleni pot să joace, chiar şi fară să vrea, rolul nălbitorului pen­tru suflet. Ispitele şi greutăţile pe care le aduc asupra sufletului care vrea să se unească cu Dumnezeu îl aduc mai aproape de El, albindu-l şi făcându-l şi mai primitor pentru harul şi mila lui Dumnezeu.

(Arhimandrit Evsevios Vitti, Sfântul Nil Ascetul, despre rugăciune, Editura Sf. Nectarie, pp. 154-155)

De la același autor

Ultimele din categorie