Căutați ce este mai bine în celălalt. Nu mai vedeți răul. Iertați! De ce așa? Păi, poate l-a bătut când era mic, l-a ascuns în dulap. Cine știe ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sănătate! E mai morocănos pentru că așa-i el, dar știi ce face în chilia sa? Poate bate și el metanii, plânge la icoane, îi pare rău și cred că îi e rușine și lui de felul cum este și îi e greu să vină să-și ceară iertare.

Să iubim pe fiecare în toată nebunia lui, pentru că fiecare avem niște păsărele ale noastre, dar ni le iertăm. Și pe celălalt trebuie să-l ierți! De ce pe tine te accepți așa cum ești, dar pe celălalt vrei să-l faci ca la carte, că așa scrie în Evanghelie, că așa scrie la Sfinții Părinți? Vezi-l și pe el în toată complexitatea lui, în toate nebuniile lui, pentru că Dumnezeu și pe el l-a chemat la botez, i-a dat o grămadă de daruri și nu stii tu cum îl judecă Dumnezeu. Și mai este un lucru: să știți că oamenii care au la vedere neajunsuri și tot felul de apucături din astea ciudate au în spate daruri pe care Dumnezeu așa vrea să le ascundă. Pentru că dacă le-ar da pe față doar darurile, omul s-ar mândri și ar distruge totul. Atunci când Dumnezeu dă daruri, mai dă și câte un beteșug, și câte o ciudățenie.

(Ieromonahul Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, București 2010, pp. 82-83)