Există iubire în credinţa sectarilor?

Dacă în credinţă nu este adevăr, atunci această iubire este împotrivă, deci ea nu este pentru Dumnezeu, nu este iubire. Căci ce înseamnă iubire? Înseamnă adevăr.

Care este primul argument pe care l-aţi da unui sectant pentru a se îndrepta? Există iubire în credinţa lor?

Este posibil să fie iubire, noi nu putem discuta puterea credinţei cuiva, sau puterea iubirii lui. Noi însă putem discuta adevărul din credinţa lui. Şi dacă în credinţă nu este adevăr, atunci această iubire este împotrivă, deci ea nu este pentru Dumnezeu, nu este iubire. Căci ce înseamnă iubire? Înseamnă adevăr. Nu există adevăr şi iubire nu şi nici iubire şi adevăr nu. Ori, un sectant întotdeauna se confruntă cu lipsa de adevăr. Să dăm un exemplu care poate fi şi luat ca argument pentru el: adevărul lui de credinţă îi prezintă că trupul şi sângele lui Hristos sunt un simbol. La liturghia pe care o fac ei, care nu este liturghie, o numesc „cina Domnului”. Ei spun că în mod simbolic se împărtăşesc cu ceea ce reprezintă trupul şi sângele Lui, ori noi suntem saturaţi de câte simboluri sunt în Vechiul Testament. Atunci, pentru ce a mai venit Hristos? Hristos a venit ca să ni se dăruiască în taina Sfintei Împărtăşanii în mod real, nu simbolic. Şi atunci observaţi că nu este adevăr în credinţa sectanţilor.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 79)

De la același autor

Ultimele din categorie