Trebuie să ne sfătuim cu blândețe, să nu ne atacăm în cuvinte, nu cum am porunci, am hotărî, ci ca și cum am avea noi greșeala celuilalt și am cere sfatul. Așa se pogoară harul Duhului Sfânt peste noi. Dar dacă cumva celălalt are înălțarea minții și altă idee decât tine și-l îndreptezi cu hotărâre ca și cum i-ai da cu ciomagul, atunci nu l-ai îndreptat, ci l-ai îndepărtat.

Toți caută Rugăciunea lui Iisus și vor să ajungă la niveluri mari, dar nu au răbdare, nu caută smerenia, dragostea, blândețea care îngăduie păstrarea rugăciunii.

Rugăciunea nu este foarte greu de găsit, dar este mai dificil de păstrat pentru că nu avem smerita cugetare, dragostea și blândețea.

De ce noua generație nu are râvnă pentru cititul și cântatul la biserică, când cei vechi se băteau pentru a citi și-și ascundeau chiar cărțile? Motivul este numai nepăsarea? Sau căutarea numai a esenței, adică numai a Rugăciunii lui Iisus? Părintele Dionisie spunea că aceasta e cauza: „Nevoia numai de fruct, iar nu de frunze, dar fără de frunze nu crește fructul, nu se obține fructul”.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 293-294)