Credința trebuie să fie mărturisitoare și neapărat generatoare de iubire, să aducă iubirea, iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. Mântuitorul Hristos prezintă, ca semn al uceniciei față de El, în special iubirea: „După aceasta vă vor cunoaște oamenii că sunteți ucenicii mei, dacă veți avea dragoste între voi” (Ioan 13, 35).

Fără dragoste nu există credință lucrătoare și fără credință lucrătoare nu există mijloc de îmbunătățire sufletească, mijloc de mântuire, mântuirea însemnând, pe de-o parte, evitarea răului și, pe de altă parte, împlinirea binelui.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Cuvinte către tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998, p. 38)