Totul va trece şi se va sfârşi ca şi cum n-ar fi existat vreodată, în vreme ce lucrările făcute în Domnul vor rămâne în sufletul care le-a lucrat, aşa încât lucrătorul să poată culege viaţa veşnică din ele.

Fericiţi sunt filozofii duhovniceşti ai Domnului, care înlătură lucrurile trecătoare şi le adună pe cele veşnice, aşa încât la plecarea lor, îşi vor afla comorile lor în vistieria Domnului. Fericiţi sunt cei ce-şi curăţă inimile de buruienile păcatului şi cultivă sămânţa cea bună, pentru că va veni vremea când ei vor culege roadele vieţii celei veşnice! Fericiţi cei ce seamănă lacrimi cu post duhovnicesc, adică pururea înfometează şi însetează după bucuriile cele de folos, pentru că aceştia vor culege bucuria cea veşnică!

Toată truda, osteneala şi ispitele acestei vieţi, binecuvântatul meu fiu, nu se pot compara cu viaţa cea veşnică. Chiar dacă am avea o mie de vieţi şi le-am jertfi pe toate, n-am face nimic în comparaţie cu slava ce va să fie şi în care Stăpânul nostru Hristos Domnul doreşte să ne aşeze prin scumpul şi de viaţă dătătorul Său Sânge! Iată de ce Sf. Apostol Pavel spune: Pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi (Rom. 8, 18). Mai mult, gândiţi-vă că omul se vestejeşte ca o floare şi trece ca un vis (Is. 40, 6-8) şi că atunci când trâmbiţa va răsuna, toţi morţii vor învia ca după un cutremur (I. Cor. 15, 52) pentru a-L întâmpina pe Hristos. Când uşa veacului ce va să fie se va deschide şi când lumea aceasta va lua sfârşit, atunci firea noastră va fi restabilită la starea sa originară.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 15-16)