A fi credincios înseamnă a-ți reprima toate întrebările și îndoielile? Mă gândesc la cât îl certa Iisus pe Petru când se îndoia, dar și cât de mult continua să-l iubească.

Din capul locului trebuie să se știe că a fi credincios este starea cea mai bună a omului, în sensul că s-a așezat într-un spațiu de echilibru. A fi credincios în familie, adică soțului, soției, prietenului, prietenei, a fi credincios în serviciul pe care-l ai, a fi credincios cuvântului dat. A fi credincios pe orizontală cu semenii și lucrarea fiecăruia dintre noi. A fi credincios acum pe verticală înseamnă a transfera credincioșia de pe orizontală și se vede cât de colo că cine este un om așezat în cele obișnuite, și chiar în stările mărunte ale vieții noastre de fiecare zi, are față de Dumnezeu o atitudine cuminte și ziditoare. Ai nădejde bună că te poți încrede în om, în fratele tău, în soția ta, în soțul tău, în prietenii tăi, în vecinii tăi, în rudele tale!

Ce lucru minunat să ai încredere în oameni și în Dumnezeu mai ales! Ce bucurie era pentru antici și nu numai pentru ei atunci când găseau un om! Personal m-am bucurat așa de mult când am întâlnit un om de inimă, un om de suflet care să fie ca tine. Ba, mai presus de tine, în sensul că atunci când tu pășești pe căi greșite, să te ajute să nu cazi, să te salveze, să te avertizeze din timp!

(Calinic Argatu, Episcop al Argeșului și Muscelului, Traista cu stele, Convorbiri realizate de Dumitru Augustin Doman, Editura Episcopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 2005, pp. 64-65)