Frica lui Dumnezeu chiar şi pe cel mai fricos îl face viteaz

Pe cât se uneşte cineva mai deplin cu Dum­nezeu, pe atât nu se teme de nimic.

Un suflet, dacă are o stare duhovnicească bună, şi răul îl va frâna, şi lumea o va ajuta, şi în mănăstire va aduce siguranţă. Femeile mironosiţe n-au ţinut seama de nimic, pentru că aveau o stare duhovni­cească bună şi se încredinţaseră lui Hristos. Dacă n-ar fi avut acea stare duhovnicească, cui s-ar fi în­credinţat ca să facă ceea ce au făcut?

În viaţa duhovnicească chiar şi cel mai fricos poate dobândi multă bărbăţie, dacă se încredinţea­ză pe sine lui Hristos, ajutorului dumnezeiesc. Poa­te merge în prima linie să se lupte şi să biruiască. În timp ce sărmanii oameni care vor să facă răul, chiar de ar avea vitejie, totuşi se tem, deoarece îşi simt vinovăţia lor şi se sprijină numai pe barbaria lor. Omul lui Dumnezeu însă are puteri dumnezeieşti şi are şi dreptatea de partea lui. Vezi, un căţeluş face: „ham-ham", iar lupul fuge, pentru că simte vinovă­ţie. Dumnezeu a iconomisit astfel ca lupul să se tea­mă de un căţeluş, deoarece acesta are drepturi în casa stăpânului său. Cu atât mai mult se teme omul care merge să facă rău unui om care are pe Hristos înlăuntrul său.

De aceea să ne temem numai de Dumnezeu, iar nu de oameni, oricât de răi ar fi ei. Frica lui Dumnezeu chiar şi pe cel mai fricos îl face viteaz. Pe cât se uneşte cineva mai deplin cu Dumnezeu, pe atât nu se teme de nimic.

Dumnezeu va ajuta în greutăţi. Dar pentru ca Dumnezeu să dea putere dumnezeiască, trebuie ca şi omul să dea puţinul ce îl poate.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, volumul 2, Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a doua, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 246-247)

De la același autor

Ultimele din categorie